Arhive pe etichete: moarte

„Sa nu ne razbunati!”

Publicat la de

Mircea Eliade:

Trepte pentru Mircea Vulcanescu

Mircea-Vulcanescu-in-uniforma-militara-Ziaristi-Online[…] Nu stiai ce sa admiri mai intai: nestavilita lui curiozitate, cultura lui vasta, solida, bine articulata, sau inteligenta lui, generozitatea , umorul sau spontaneitatea cu care-si traia credinta si iscusinta cu care si-o talmacea. Nu cred c-am intalnit alt om inzestrat cu atatea daruri. Si nici altul care sa-l intreaca in modestie. Am cunoscut, desigur, savanti, care se incumeta sa citeasca in treizeci de limbi, sau stapanesc in de-amanuntul istoria unei tari sau a unui continent, sau au patruns toate tainele fizicii si matematicilor, sau inteleg nenumarate sisteme filozofice. Dar mintea lui Mircea Vulcanescu era altfel alcatuita. Dupa ce-l cunosteai mai bine, intelegeai ca daca ar fi trebuit, ar fi putut si el invata treizeci de limbi, sau istoria unui continent, sau matematicile superioare. Il interesa tot. Mai mult: intelegea – si-ti explica – de ce-l intereseaza cutare sau cutare disciplina, un anumit autor sau o anumita opera.

Continuă lectura →

Lumea aceasta trebuie sa se sfarseasca

Publicat la de

Despre imitarea satanica a nelumestii Imparatii a Lui Dumnezeu, Eugene scria:

„Omul modern traieste din ramasitele crestinismului, din experienta crestina digerata si transformata in <<idei>> de larg consum. Astfel, prin ideile moderne de egalitate, fratie, caritate…, se ajunge la o parodie a crestinismului. Iar mesianismul crestin – Imparatia ce va sa vina, care nu este din lumea aceasta (In. 18, 36) – a fost pervertit in Imparatia ce va sa vina in lumea aceasta, in care practic toata lumea crede astazi. Chiar si aceia care reusesc sa razbeasca prin amagirea idealismului – cum ar fi Buber si Berdiaev – cad prada celei de-a doua idei, si anume ca Adevarul poate fi realizat, intr-un fel sau altul, in aceasta lume, in viitoarea epoca a <<duhului>> sau in cadrul relatiei <<eu – tu>>. Insa lumea aceasta nu poate cuprinde Adevarul deplin, asa cum nu a putut indura prezenta in ea a Dumnezeului-Om, caci omul este chemat sa fie mai mult decat om, este chemat la indumnezeire, iar aceasta se poate petrece deplin numai in <<lumea cealalta>>, care, desi se atinge mereu cu aceasta lume, nu o face niciodata mai mult decat partial, dandu-ne doar indicii despre ceeea ce va sa fie. Lumea aceasta trebuie sa se sfarseasca, omul, asa cum il cunoastem, trebuie sa moara, trebuie sa se rastigneasca, inainte ca acea <<alta>> lume sa poata lua fiinta”.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin (Pag. 118)