Constantin Noica:

Amintiri despre Mircea Vulcanescu

[…] Era inima si temeiul in grupul ce-si spunea „generatia tanara”, desi se manifesta in public cel mai putin. Daca Mircea Eliade era socotit „seful” generatiei (dinainte de abdicarea ei de la pura cultura si pierderea in dezbinare politica), Mircea Vulcanescu era cel care o legitima in adanc, asa cum a facut-o in conferinta despre generatia tanara, tinuta ca purtator de cuvant al ei impreuna cu Mihail Manoilescu, omul politic matur si doritor poate s-o anexeze politic. Cand, putin dupa aceea, Paul Morand [1] a vizitat Bucurestii, despre care a si scris o carte, tanarul care avea sa-i faca o impresie deosebita, cum o scrie in cartea sa, era tocmai el. Cu totii l-am fi ales pe el sa ne reprezinte nu numai in fata generatiilor vechi sau a strainilor, dar si in fata oricarei instante si a Marelui Strain. Gandindu-ma ca l-as alege pe Goethe sa ne reprezinte, ca un Noe al timpurilor mai noi, inaintea bunului Dumnezeu, avea sa-mi treaca prin minte si chipul lui Mircea Vulcanescu. Avea ceva de Noe in el. Ar fi stiut sa umple cum trebuie o arca. […]

Continuă lectura →