Smerenia – vesmant al Divinitatii

Publicat la de

Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea a II-a

Transcript:

Radacina vietii neprihanite este studiul continuu al Cuvantului divin. Acest Cuvant al Lui Dumnezeu, ne obliga sa ne intelegem scopul nostru, sa alegem ca exemplu viata Sa sfanta si sa urmam toate virtutiile Sale. Invatatura Lui Iisus este lumina. Omul care doreste sa inteleaga toate invataturile Domnului, trebuie sa creada in Iisus si trebuie sa-si duca viata conform cu viata Lui Hristos. De asemenea, trebuie sa-i para rau pentru fiecare ofensa.

Dobandirea de bunuri lumesti este o vanitate. Este o desertaciune. Sufletul care il iubeste pe Dumnezeu, isi gaseste odihna in Dumnezeu, si nu in desertaciunea lumii. Sufletul nu-si poate gasi odihna in ideile seculare, adica in lux, in relaxare, in bunastare. Sufletul nu-si poate gasi odihna in acestea, de aceea vedem oameni care le au pe toate acestea, dar care nu au odihna, nici bucurie. Deci, pentru a gasi bucurie si odihna, sufletul nostru trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Iar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, pentru ca un om sa-l iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa creada in Evanghelii, in toate Evangheliile, nu doar o parte a Evangheliilor, nu doar in cateva capitole ale Evangheliilor ci in toate Evangheliile. Si pentru ca un om sa creada in toate Evangheliile lui Dumnezeu, el trebuie sa fie eliberat de lucrurile materiale. Iar pentru ca un om sa fie eliberat de lucrurile materiale, nu trebuie sa le iubeasca pe acestea. Omul care este lacom, este un sclav al patimilor. Pentru a ne suprima patimile, trebuie sa devenim milosi. Cel milos trebuie sa dea din ceea ce a castigat prin munca sa grea, prin transpiratia sa, nu prin nedreptatati. Orice om cu mila trebuie sa fie drept, pentru ca daca nu este drept, el este orb. El nu poate sa vada, nu poate sa vada, deoarece el nu poate fura si rani pe alti oameni si apoi sa faca mila.

Continuă lectura →

(Video) „Vai, fratii mei…”

Publicat la de

Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea I

Transcript:

Arma de care se teme cel mai mult diavolul nu este alta decat smerenia Sa-l auzim pe Domnul nostru ce spune „demonii sunt alungati prin rugaciune si post” Daca in munca noastra duhovniceasca acesta ne va aduce ganduri necurate sau orice altceva care este potrivnic mantuirii sufletului nostru, trebuie sa ne luptam cu el rostind in mintea noastra, rugaciunea salvatoare si anume: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine!”, si „PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ajuta-ma!”  si intotdeauna trebuie ca sufletele noastre sa inseteze pentru cunoasterea adevarului, sa inseteze pentru iertarea pacatelor, sa inseteze pentru pacea constiintei, sa inseteze pentru bucuria cereasca. si sa inseteze pentru cea mai frumoasa sete dintre toate si anume unirea cu Iisus Hristos, sa inseteze pentru Sfanta Impartasanie, sa inseteze pentru obtinerea de virtuti, sa inseteze pentru momentul intrarii in imparatia cereasca, cand sufletul nostru va fi eliberat de vanitatea acestei lumi, cand va fi eliberat de durere, de amaraciuni, de necazuri, de rautatea din inimile oamenilor, cand vom fi liberi, cand vom fi descatusati de pacatele noastre si in final… sufletul nostru trebuie sa inseteze pentru bucuria eterna, sa inseteze pentru unirea noastra cu Dumnezeu pentru ca sa traim vesnic alaturi de sfinti. Pentru ca, oare cat ne este dat sa traim aici pe Pamant?

Continuă lectura →

„Avea ceva de Noe in el”

Publicat la de

Constantin Noica:

Amintiri despre Mircea Vulcanescu

thumb_446_x_0_5090-98209-vulcanescuintinerete2[…] Era inima si temeiul in grupul ce-si spunea „generatia tanara”, desi se manifesta in public cel mai putin. Daca Mircea Eliade era socotit „seful” generatiei (dinainte de abdicarea ei de la pura cultura si pierderea in dezbinare politica), Mircea Vulcanescu era cel care o legitima in adanc, asa cum a facut-o in conferinta despre generatia tanara, tinuta ca purtator de cuvant al ei impreuna cu Mihail Manoilescu, omul politic matur si doritor poate s-o anexeze politic. Cand, putin dupa aceea, Paul Morand [1] a vizitat Bucurestii, despre care a si scris o carte, tanarul care avea sa-i faca o impresie deosebita, cum o scrie in cartea sa, era tocmai el. Cu totii l-am fi ales pe el sa ne reprezinte nu numai in fata generatiilor vechi sau a strainilor, dar si in fata oricarei instante si a Marelui Strain. Gandindu-ma ca l-as alege pe Goethe sa ne reprezinte, ca un Noe al timpurilor mai noi, inaintea bunului Dumnezeu, avea sa-mi treaca prin minte si chipul lui Mircea Vulcanescu. Avea ceva de Noe in el. Ar fi stiut sa umple cum trebuie o arca. […]

Continuă lectura →

„Dar din dar se face raiul”

Publicat la de

(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)

Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926

“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).

Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!

Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu. Ba… e tocmai cea de care am vorbit. si vorbesc din experienta. Probabil ca am intrebuintat termeni straini de dta. La intrebarea trei sute nu stiu cat din chestionarul anexat programului de organizare a vietii universitare intocmit de seminarul de sociologie (…), in 1923, sub conducerea Prof. Gusti, care suna: de ce lipsuri te-ai intalnit mai des? Eu am raspuns: lipsa de timp. Iar la intrebarea ce propuneri ai avea de facut pentru a remedia aceasta am scris cu ironie: ziua de 26 de ore. (…)

In ceea ce priveste spontaneitatea, cu rezervele facute in ultima mea scrisoare sunt de parerea dtale. Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica. Dar aici e diferenta pe care o face Sf. Pavel intre Lege si har. Sf. Augustin zicea: Iubeste pe Dumnezeu si… fa ce vrei. Dar accentul trebuie pus pe prima propozitie. Fa ce vrei, da. Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri. Ceea ce se realizeaza aici e impacarea perfecta a faptelor omului cu gandul lui, trairea in deplina armonie sufleteasca fara violentarea sufletului propriu. Dar asta nu sta in puterea omului fara harul lui Dumnezeu si Ajutorul Lui.

Continuă lectura →

„Sa nu ne razbunati!”

Publicat la de

Mircea Eliade:

Trepte pentru Mircea Vulcanescu

Mircea-Vulcanescu-in-uniforma-militara-Ziaristi-Online[…] Nu stiai ce sa admiri mai intai: nestavilita lui curiozitate, cultura lui vasta, solida, bine articulata, sau inteligenta lui, generozitatea , umorul sau spontaneitatea cu care-si traia credinta si iscusinta cu care si-o talmacea. Nu cred c-am intalnit alt om inzestrat cu atatea daruri. Si nici altul care sa-l intreaca in modestie. Am cunoscut, desigur, savanti, care se incumeta sa citeasca in treizeci de limbi, sau stapanesc in de-amanuntul istoria unei tari sau a unui continent, sau au patruns toate tainele fizicii si matematicilor, sau inteleg nenumarate sisteme filozofice. Dar mintea lui Mircea Vulcanescu era altfel alcatuita. Dupa ce-l cunosteai mai bine, intelegeai ca daca ar fi trebuit, ar fi putut si el invata treizeci de limbi, sau istoria unui continent, sau matematicile superioare. Il interesa tot. Mai mult: intelegea – si-ti explica – de ce-l intereseaza cutare sau cutare disciplina, un anumit autor sau o anumita opera.

Continuă lectura →