Arhive pe etichete: Hristos

“Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii”

Publicat la de

Omilia XVI a Sfântului Ioan Gură de Aur este una care pentru mine explică într-un mod genial, înțelept si duhovnicesc înțelesul legilor din Vechiul Testament si cele din Noul Testament. Înțelepciunea Sfântului Ioan Gură de Aur este pur și simplu uimitoare. Am înțeles de ce în Vechiul Testament se spune ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, iar legea cea nouă pe care ne-o dă Hristos, împlinește pe deplin pe cea din Vechiul Testament. Sper să aflați si voi lucruri pe care fără ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur nu le-am fi putut afla.

OMILII LA MATEI

OMILIA XVI

“Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii”1

I

Cine L-a bănuit pe Hristos că a venit să strice legea sau profeţii, cine L-a învinuit, ca Hristos să dea acest răspuns? O bănuială ca aceasta nu se putea naşte din cele ce spusese până acum. Că poruncile ca oamenii să fie blânzi, îngăduitori, milostivi, curaţi cu inima, luptători pentru dreptate nu presupun un gând ca acesta, ci unul cu totul potrivnic. Atunci pentru ce a spus acestea? Continuă lectura →

Iisus (Iosua) Navi, preînchipuirea Mântuitorului

Publicat la de

iesei-genealogiaNumele de Iisus și de Mântuitor erau foarte cunoscute la iudei. Și pentru că faptele viitoare ale Domnului Iisus aveau să fie neobișnuite, de aceea numele acesta a fost purtat și de altul, de Iisus al lui Navi, preînchipuire a Domnului Iisus, ca de la început să înlăture orice tulburare ce ar fi putut fi provocată de un nume nou. În Scriptură se spune că Iisus al lui Navi, urmând lui Moise, a dus poporul iudeu în pământul făgăduinței. Aceasta e preînchipuire. Iată acum și faptul! Iisus al lui Navi a dus pe poporul iudeu în pământul făgăduinței; Domnul Iisus a dus pe poporul Său în cer și la bunătățile cele cerești. Iisus al lui Navi, după moartea lui Moise, Domnul Iisus, după încetarea legii. Acela, conducător de popor, acesta, împărat.

Dar ca nu cumva când auzi numele Iisus să te rătăcești din pricina acestui nume, evanghelistul Matei a adăugat: ”Iisus Hristos, Fiul lui David”. Celălalt Iisus nu era din seminția lui David, ci din altă seminție.

 

Sursa: Părinți și Scriitori Bisericești (PSB23) – Sfântul Ioan Gură de Aur – Scrieri – Partea a Treia (Pag. 30), București 1994

Mistagogia – Începătura Tainelor – Lămuriri la Filioque

Publicat la de

0206photiosconstantinopleVreme de mulţi ani, sfântul bărbat, trâmbiţa ce vestea purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl, s’a ocupat de problema lui Filioque. În 883 el a trimis vestita sa scrisoare Mitropolitului Acvileii din Italia, apărând poziţia ortodoxă.

Iată ce scria de trei fericitul Fotie, cel cu dumnezeiesc grai: „Ne-a ajuns la urechi că unii dintre cei ce vieţuiesc în Apus, fie nemulţumiţi cu graiul Domnului, ori fiindcă nu au înţelegerea hotărnicirilor şi dogmelor Părinţilor şi Sinoadelor, ori fiindcă au trecut cu vederea acrivia acestora, ori fiindcă au cugetele nesimţitoare la aceste lucruri (căci altfel, nu ştiu cum să zic), eu strecurat învăţătura (să nu fie!) că Dumnezeiescul şi Preasfântul Duh purcede nu de la Dumnezeu, adică de la Tatăl, ci şi de la Fiul, şi printr’o astfel de rostire pricinuiesc multă vătămare celor ce cred aceasta.”

Limba lui Fotie s’a făcut condeiul Mângâietorului carele grabnic dă izbăvire celor ce recunosc stăpânirea Sa, insuflând cunoastere cerească în sufletele lor. Fotie, cel cu inimă curată, luminată din belşug de razele strălucitoare ale Dumnezeiescului Duh, în anul 885, la vârsta de şaizeci şi cinci de ani, a scris un lung tratat, Mistagogia Duhului Sfânt. Mistagogia sau Începătura Tainelor, este un tratat despre învăţătura tainică pentru Duhul Sfânt. Fotie, înţeleptul descoperitor al tainelor, nu spune pe nume sprijinitorilor apuseni ai lui Filioque, căci folosirea lui era atât de răspândită încât osebirea anumitor persoane de frunte ar fi fost socotită ca un atac personal. Dimpotrivă, sfântul bărbat voia ca tratatul să fie educativ, ceea ce şi dovedeşte din plin. Se atacă poziţiile şi doctrinele, nu pesoanele.

La început, Fotie declară: „Mai mult decât orice altceva, însuşi graiul Domnului li se împotriveşte. (…) Care grai? Cela ce zice: ‚Duhul adevărului carele de la Tatăl purcede’ (In. 15, 26). Însuşi Fiul ne dă tainica Sa invăţătură că Duhul purcede de  la Tatăl.” Continuă lectura →

„Dar din dar se face raiul”

Publicat la de

(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)

Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926

“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).

Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!

Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu. Ba… e tocmai cea de care am vorbit. si vorbesc din experienta. Probabil ca am intrebuintat termeni straini de dta. La intrebarea trei sute nu stiu cat din chestionarul anexat programului de organizare a vietii universitare intocmit de seminarul de sociologie (…), in 1923, sub conducerea Prof. Gusti, care suna: de ce lipsuri te-ai intalnit mai des? Eu am raspuns: lipsa de timp. Iar la intrebarea ce propuneri ai avea de facut pentru a remedia aceasta am scris cu ironie: ziua de 26 de ore. (…)

In ceea ce priveste spontaneitatea, cu rezervele facute in ultima mea scrisoare sunt de parerea dtale. Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica. Dar aici e diferenta pe care o face Sf. Pavel intre Lege si har. Sf. Augustin zicea: Iubeste pe Dumnezeu si… fa ce vrei. Dar accentul trebuie pus pe prima propozitie. Fa ce vrei, da. Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri. Ceea ce se realizeaza aici e impacarea perfecta a faptelor omului cu gandul lui, trairea in deplina armonie sufleteasca fara violentarea sufletului propriu. Dar asta nu sta in puterea omului fara harul lui Dumnezeu si Ajutorul Lui.

Continuă lectura →

Ce a fost inainte de Hristos?

Publicat la de

Rentierului Momcilo N., care intreaba ce a fost inainte de Hristos

sf-nicolae-velimiroviciDesi sunteti crestin, intrebati: „De vreme ce crestinii vorbesc despre Hristos ca despre centrul si axul istoriei omenesti, ce a fost pe lume inainte de aratarea lui Hristos?” Stiind ca sunteti un om citit si ales, cred ca atunci cand veti patrunde putin mai adanc in invatatura credintei Lui Hristos, totul va va deveni limpede.

Va va deveni limpede faptul ca inainte de Hristos a fost tot Hristos. Si ca dupa sfarsitul lumii va fi tot Hristos. Adica: inainte de aratarea Cuvantului Lui Dumnezeu, a Intelepciunii Lui Dumnezeu, a Logosului vesnic, in trup omenesc, in misiune personala pe pamant, a fost acelasi Cuvant al Lui Dumnezeu, aceeasi Intelepciune a Lui Dumnezeu, acelasi Logos vesnic al Treimii celei dumnezeiesti, nearatat in trup, insa lucrand neobosit prin oamenii alesi, slugile Sale: prin proroci, drepti, vazatori cu duhul si intelepti. Toti acestia isi dadea numele de „slugi ale Lui Dumnezeu”. Iar Hristos nu este sluga, ci Fiu, nici ostas al Imparatului, ci Imparat, nici inainte-mergator, ci Mesia.

Ati vazut, fara indoiala, o drama al carei erou principal nu se arata de la inceput, ci mai tarziu – dar toate personajele care se arata pe scena inainte de eroul principal il asteapta pe acesta, il vestesc pe acesta; si tot ce se intampla anunta venirea lui. La fel si in uriasa drama a intregii lumi: toti L-au asteptat si toti L-au prevestit pe maretul Mesia, eroul principal. Si prorocul Il numeste astfel, graind: si va iesi Domnul ca un viteaz (erou)… si se va arata slava Domnului, si tot trupul o va vedea. Asa a fost prezis cu multe sute de ani mai inainte – asa a fost prezis, asa s-a si intamplat: fiindca dimensiunule dramei Lui Hristos, atat in timp cat si in spatiu, sunt mai mult decat colosale.

Continuă lectura →