Mistagogia – Începătura Tainelor – Lămuriri la Filioque

0206photiosconstantinopleVreme de mulţi ani, sfântul bărbat, trâmbiţa ce vestea purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl, s’a ocupat de problema lui Filioque. În 883 el a trimis vestita sa scrisoare Mitropolitului Acvileii din Italia, apărând poziţia ortodoxă.

Iată ce scria de trei fericitul Fotie, cel cu dumnezeiesc grai: „Ne-a ajuns la urechi că unii dintre cei ce vieţuiesc în Apus, fie nemulţumiţi cu graiul Domnului, ori fiindcă nu au înţelegerea hotărnicirilor şi dogmelor Părinţilor şi Sinoadelor, ori fiindcă au trecut cu vederea acrivia acestora, ori fiindcă au cugetele nesimţitoare la aceste lucruri (căci altfel, nu ştiu cum să zic), eu strecurat învăţătura (să nu fie!) că Dumnezeiescul şi Preasfântul Duh purcede nu de la Dumnezeu, adică de la Tatăl, ci şi de la Fiul, şi printr’o astfel de rostire pricinuiesc multă vătămare celor ce cred aceasta.”

Limba lui Fotie s’a făcut condeiul Mângâietorului carele grabnic dă izbăvire celor ce recunosc stăpânirea Sa, insuflând cunoastere cerească în sufletele lor. Fotie, cel cu inimă curată, luminată din belşug de razele strălucitoare ale Dumnezeiescului Duh, în anul 885, la vârsta de şaizeci şi cinci de ani, a scris un lung tratat, Mistagogia Duhului Sfânt. Mistagogia sau Începătura Tainelor, este un tratat despre învăţătura tainică pentru Duhul Sfânt. Fotie, înţeleptul descoperitor al tainelor, nu spune pe nume sprijinitorilor apuseni ai lui Filioque, căci folosirea lui era atât de răspândită încât osebirea anumitor persoane de frunte ar fi fost socotită ca un atac personal. Dimpotrivă, sfântul bărbat voia ca tratatul să fie educativ, ceea ce şi dovedeşte din plin. Se atacă poziţiile şi doctrinele, nu pesoanele.

La început, Fotie declară: „Mai mult decât orice altceva, însuşi graiul Domnului li se împotriveşte. (…) Care grai? Cela ce zice: ‚Duhul adevărului carele de la Tatăl purcede’ (In. 15, 26). Însuşi Fiul ne dă tainica Sa invăţătură că Duhul purcede de  la Tatăl.” Continuă lectura

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

––––––––––––

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt „multi chemati si putini alesi” si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

––––––––––––

ignatie-briancianinov

Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea:

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

a devenit o intrebare obisnuita astazi.

„Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Continuă lectura