Arhive pe categorii: Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici – Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului

Publicat la de

Care sunt deci cauzele viitorului război?

După ce am răsfoit toate paginile Sfintei Scripturi, în care e înscrisă filosofia cea adevărată a războiului, şi după ce am cercetat în lumina acestei Sfinte Cărți aversul și reversul câtorva dintre războaiele moderne, putem răspunde, generale, la întrebarea dumneavoastră: „Care sunt cauzele viitorului război?”

De calitatea păcii noastre depinde ca războiul să fie ori să nu fie. Dacă viaţa noastră ar fi plăcută lui Dumnezeu în vremea păcii, fără îndoială că nu s-ar ajunge la război. O, unde nu ar fi aşa! Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului. În vreme de pace, bacilii războiului se înmulţesc și cresc; iar după ce se înmulţesc şi cresc, războiul este inevitabil, fie că o vor oamenii în acel moment, fie că nu o vor.

Eu nu voi proroci că viitorul război va fi deschis prin asasinarea vreunui misionar sau consul, sau prin scufundarea criminală a unui vas aparţinând unui stat vecin, sau prin orice fel de atentat asupra persoanei și avutului unui popor. Războiul poate fi deschis prin evenimente de acest fel, poate fi deschis şi prin altele. Acest lucru însă nu ne interesează. El nu contează câtuși de puțin atunci când se vorbeşte despre cauzele unui război. Acestea sunt numai pretexte sau semnale pentru războiul care a fost dinainte ”legănat” şi „crescut”, vreme îndelungată, în timpul păcii.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Războiul și Biblia – Editura Sophia, 2010 (Pag. 183)

Sfântul Nicolae Velimirovici – Care sunt cauzele viitorului război?

Publicat la de

Mă întrebați, generale, care pot fi cauzele viitorului război? Mă întrebați, de fapt, despre adevăratele pricini ale acestui război sau despre incidentul prin care va începe războiul? Fiindcă, vedeți, e vorba despre două lucruri diferite.

Continuă lectura →

„Oamenii informați”

Publicat la de

sf-nicolae-velimiroviciCu adevărat, oamenii inteligenți și bine informați ai acestei lumi știu totul, în afara faptului că sunt slujitori ai satanei. Când ultima zi va apune, satana se va bucura de numărul oamenilor adunați în recolta sa. Toate boabele de neghină! Dar în prostia sa, chiar satana socoate cantitatea, mai degrabă decât calitatea. Una dintre grăunțele Tale de grâu va fi mai prețioasă decât întreaga recoltă a satanei. Fiindcă Tu, o, Biruitorule al morții, Te bizui doar pe plinătatea pâinii vieții și nu pe cantitate.

 

Sursa: Nicolae Velimirovici, Sfântul Ierarh, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea (1922), Rugăciuni pe malul Lacului, Traducere din limba engleză de Paul Bălan, 2006, Editura Anestis

Supraabundență de Dumnezeu

Publicat la de

sfantul-nicolae-velimirovici1Aș vrea dacă s-ar putea să fac muzicanți din piatră, dănțuitori din nisipul lacului și cântăreți din frunzele tuturor copacilor din munți, astfel încât aceștia să mă poată ajuta să-L slăvesc pe Domnul – și astfel încât glasul pământului să poată fi auzit în mijlocul cetelor îngerești!

Fiii oamenilor se îmbuibă la masa Stăpânului absent și nu cântă pentru nimeni în afara lor înșile și pentru gurile lor pline care, în cele din urmă se vor întoarce în țărână.

rasarit-de-soareCumplit de tristă este orbirea fiilor oamenilor, care nu văd puterea și slava Domnului. O pasăre viețuiește în pădure și nu vede pădurea. Peștele înoată în apă și nu vede apa. Cârtița viețuiește în pământ și nu vede pământul. Cu adevărat, asemănarea omului cu păsările, peștii și cârtițele este grozav de tristă.

Oamenii, ca și animalele, nu dau atenție la ceea ce există cu supraabundență, ci își deschid ochii asupra a ceea ce este rar sau excepțional.

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță.

Sursa: Nicolae Velimirovici, Sfântul Ierarh, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea (1922), Rugăciuni pe malul Lacului, Traducere din limba engleză de Paul Bălan, 2006, Editura Anestis

Înțelepciunea e născută, nu făcută.

Publicat la de

14vÎncetați cu înțelepciunea voastră cea lumească, voi frații mei. Înțelepciunea e născută, nu făcută. Așa precum Înțelepciunea Se naște în Dumnezeu, tot astfel ea se naște pe pământ. Înțelepciunea născută crează, dar nu este creată.

Așadar, voi fanfaronilor vă lăudați cu intelectul vostru! Ce este intelectul vostru în afara amintirii multor fapte? Și dacă voi vă amintiți atâtea, cum de ați putut uita momentele de minunată naștere a înțelepciunii înlăuntrul vostru? Uneori vă aud vorbind despre cugete mărețe care s-au născut în voi în chip neașteptat, fără a face vreun efort. Cine v-a adus aceste cugete, voi, intelectualilor? Cum de s-au născut ele fără un tată, dacă voi acceptați că nu le-ați zămislit voi?

Cu adevărat vă spun vouă: tatăl acestor cugete este Atotsfântul Duh, iar maica lor supraviețuiește ca un locșor pur, neprihănit al sufletului vostru, acolo unde Atotsfântul Duh încă mai îndrăznește să intre.

Așadar, orice înțelepciune din cer și de pe pământ se naște din Fecioara și din Atotsfântul Duh. Acesta a plutit deasupra purității celui dintâi ipostas și Omul Absolut, Înțelepciunea lui Dumnezeu S-a născut.

Ceea ce puritatea Tatălui este în cer, fecioria Maicii este pe pământ. Ceea ce reprezintă lucrarea Sfântului Duh în cer, tot astfel lucrează El și pe pământ. Așa cum este nașterea înțelepciunii în cer, la fel este și nașterea ei pe pământ.

O, suflete al meu, veșnica mea surpriză! Ceea ce s-a întâmplat odată în cer și cu voi trebuie să se întâmple odată pe pământ. Trebuie să deveniți precum o fecioară, ca voi să puteți primi Înțelepciunea lui Dumnezeu. Trebuie să fiți ca o fecioară, astfel încât Duhul lui Dumnezeu să Se poată îndrăgosti de voi. Toate inimile din cer și de pe pământ își au izvorul în Fecioara și în Duhul.

O fecioară dă naștere la înțelepciunea creatoare. O femeie desfrânată crează cunoaștere stearpă, aridă. Doar o fecioară poate vedea adevărul, în vreme ce o femeie desfrânată poate doar recunoaște lucruri.

O, Doamne, în Treime slăvit, curățește-mi vederea sufletului meu și pleacă-Ți chipul asupra lui, astfel încât sufletul meu să poată străluci cu slava Domnului său, așa încât minunata istorie a cerului și a pământului să-i poată fi dezvăluită, ca să se poată umple de strălucire ca lacul meu atunci când soarele se află deasupra sa la amiază.

Sursa: Nicolae Velimirovici, Sfântul Ierarh, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea (1922), Rugăciuni pe malul Lacului, Traducere din limba engleză de Paul Bălan, 2006, Editura Anestis