Ce a fost inainte de Hristos?

Rentierului Momcilo N., care intreaba ce a fost inainte de Hristos

sf-nicolae-velimiroviciDesi sunteti crestin, intrebati: „De vreme ce crestinii vorbesc despre Hristos ca despre centrul si axul istoriei omenesti, ce a fost pe lume inainte de aratarea lui Hristos?” Stiind ca sunteti un om citit si ales, cred ca atunci cand veti patrunde putin mai adanc in invatatura credintei Lui Hristos, totul va va deveni limpede.

Va va deveni limpede faptul ca inainte de Hristos a fost tot Hristos. Si ca dupa sfarsitul lumii va fi tot Hristos. Adica: inainte de aratarea Cuvantului Lui Dumnezeu, a Intelepciunii Lui Dumnezeu, a Logosului vesnic, in trup omenesc, in misiune personala pe pamant, a fost acelasi Cuvant al Lui Dumnezeu, aceeasi Intelepciune a Lui Dumnezeu, acelasi Logos vesnic al Treimii celei dumnezeiesti, nearatat in trup, insa lucrand neobosit prin oamenii alesi, slugile Sale: prin proroci, drepti, vazatori cu duhul si intelepti. Toti acestia isi dadea numele de „slugi ale Lui Dumnezeu”. Iar Hristos nu este sluga, ci Fiu, nici ostas al Imparatului, ci Imparat, nici inainte-mergator, ci Mesia.

Ati vazut, fara indoiala, o drama al carei erou principal nu se arata de la inceput, ci mai tarziu – dar toate personajele care se arata pe scena inainte de eroul principal il asteapta pe acesta, il vestesc pe acesta; si tot ce se intampla anunta venirea lui. La fel si in uriasa drama a intregii lumi: toti L-au asteptat si toti L-au prevestit pe maretul Mesia, eroul principal. Si prorocul Il numeste astfel, graind: si va iesi Domnul ca un viteaz (erou)… si se va arata slava Domnului, si tot trupul o va vedea. Asa a fost prezis cu multe sute de ani mai inainte – asa a fost prezis, asa s-a si intamplat: fiindca dimensiunule dramei Lui Hristos, atat in timp cat si in spatiu, sunt mai mult decat colosale.

Continuă lectura

Perfectiune, aici sau in vesnicie?

Perfectiunea este ceva in care omul se odihneste; insa omul isi afla odihna numai in Dumnezeu, caci numai Dumnezeu este perfect, iar imperfectiunile lumii si ale oamenilor nu fac decat sa ne conduca la ceea ce este cu adevarat perfect totusi, omul modern vrea sa-si afle odihna in aceasta lume si de aceea trebuie sa o faca perfecta; si fiindca in mod evident, lumea nu este asa, el e silit sa o faca sa fie. De aici caracterul idealist, utopic al tuturor schemelor rationale ale lumii. Fara utopie, omul modern ar cadea in deznadejde si, negresit, atunci cand utopia i se ia, el chiar cade in deznadejde. In vremuri normale, el se intorcea catre Dumnezeu, insa astazi majoritatea oamenilor nu mai cred in existenta Lui, astfel incat deznadejdea e zadarnica si autodistructiva. Omul are de facut mereu aceeasi alegere: perfectiune in lumea aceasta sau perfectiune in lumea cealalta. Omul nu este facut sa poata trai fara vreo speranta de perfectiune. Si astfel pentru omul modern alegerea este: ori utopia rationalista, ori Dumnezeu.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin (Pag. 118)