Ruga pentru Adevar

Icoana Parintele Serafim RoseParintele Serafim vorbea foarte des despre „Adevar”, si de fiecare data Parintelui Gherman i se parea ca nu vorbeste despre un simplu principiu sau concept, ci despre o persoana vie. Odata Pr. Gherman l-a gasit pe Pr. Serafim rugandu-se singur in biserica, stand in genunchi si implorandu-L cu osardie pe Dumnezeu. Cand l-a intrebat pentru ce se ruga, Pr. Serafim i-a spus ca lumea isi intoarce fata de la Adevar, iar Adevarul se imputineaza in inimile oamenilor. Pr. Gherman s-a minunat de felul cum gandea impreuna-lucratorul sau si pentru faptul ca se ruga pentru Adevar.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin(Pag. 398)

Lumea aceasta trebuie sa se sfarseasca

Despre imitarea satanica a nelumestii Imparatii a Lui Dumnezeu, Eugene scria:

„Omul modern traieste din ramasitele crestinismului, din experienta crestina digerata si transformata in <<idei>> de larg consum. Astfel, prin ideile moderne de egalitate, fratie, caritate…, se ajunge la o parodie a crestinismului. Iar mesianismul crestin – Imparatia ce va sa vina, care nu este din lumea aceasta (In. 18, 36) – a fost pervertit in Imparatia ce va sa vina in lumea aceasta, in care practic toata lumea crede astazi. Chiar si aceia care reusesc sa razbeasca prin amagirea idealismului – cum ar fi Buber si Berdiaev – cad prada celei de-a doua idei, si anume ca Adevarul poate fi realizat, intr-un fel sau altul, in aceasta lume, in viitoarea epoca a <<duhului>> sau in cadrul relatiei <<eu – tu>>. Insa lumea aceasta nu poate cuprinde Adevarul deplin, asa cum nu a putut indura prezenta in ea a Dumnezeului-Om, caci omul este chemat sa fie mai mult decat om, este chemat la indumnezeire, iar aceasta se poate petrece deplin numai in <<lumea cealalta>>, care, desi se atinge mereu cu aceasta lume, nu o face niciodata mai mult decat partial, dandu-ne doar indicii despre ceeea ce va sa fie. Lumea aceasta trebuie sa se sfarseasca, omul, asa cum il cunoastem, trebuie sa moara, trebuie sa se rastigneasca, inainte ca acea <<alta>> lume sa poata lua fiinta”.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin (Pag. 118)

Perfectiune, aici sau in vesnicie?

Perfectiunea este ceva in care omul se odihneste; insa omul isi afla odihna numai in Dumnezeu, caci numai Dumnezeu este perfect, iar imperfectiunile lumii si ale oamenilor nu fac decat sa ne conduca la ceea ce este cu adevarat perfect totusi, omul modern vrea sa-si afle odihna in aceasta lume si de aceea trebuie sa o faca perfecta; si fiindca in mod evident, lumea nu este asa, el e silit sa o faca sa fie. De aici caracterul idealist, utopic al tuturor schemelor rationale ale lumii. Fara utopie, omul modern ar cadea in deznadejde si, negresit, atunci cand utopia i se ia, el chiar cade in deznadejde. In vremuri normale, el se intorcea catre Dumnezeu, insa astazi majoritatea oamenilor nu mai cred in existenta Lui, astfel incat deznadejdea e zadarnica si autodistructiva. Omul are de facut mereu aceeasi alegere: perfectiune in lumea aceasta sau perfectiune in lumea cealalta. Omul nu este facut sa poata trai fara vreo speranta de perfectiune. Si astfel pentru omul modern alegerea este: ori utopia rationalista, ori Dumnezeu.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin (Pag. 118)