De ce plângi? Oprește-te din plâns și ascultă ce-ți voi spune! Eu sunt Sfântul Efrem. Dragostea aceea pe care tu o cauți – dragostea cea adevărată – o are numai Dumnezeu. El o dă tuturor făpturilor Sale, care Îl iubesc pe Dânsul și pe care și El le iubește. Acum am venit ca să-ți binevestesc despre dragostea lui Dumnezeu către tine. Atunci când ai această dragoste, nu trebuie să-ți fie frică de nimic, nici măcar de moarte! Dragostea lui Dumnezeu poate să te izbăvească și să te ferească de necazuri și boli. Ea te poate păzi întocmai ca un zid, pe care nu-l va dărâma nici un om. Să fii cu luare-aminte, până în ultima zi a vieții tale, ca să nu schimbi dragostea lui Dumnezeu pe iubirea omenească.
Nu există om pe această lume care să nu aibă o părere cu privire la Dumnezeu. Unii cred că există, alții cred că nu există iar pe alții nu-i interesează; procentul celor din urmă fiind infim. Până și cel care nu crede în Dumnezeu este dispus să-și sacrifice o mare parte din timpul vieții sale cu scopul de a arăta celorlalți cum nu crede el în existența a ceva ce pentru el nu există. Dar pentru el în aceeași măsură nu există, poate, nici Harap-Alb. Atunci de ce acesta nu investește efort în a arăta non-existența lui Harap-Alb în aceeași măsură în care investește efort în a arăta că Dumnezeu nu există? Nu este oare această luptă cu Dumnezeu, însăși recunoașterea existenței Lui Dumnezeu? Nu te poți lupta cu ceva ce nu există, decât atunci cand mintea își iese din starea ei de normalitate.
„A-l cunoaște pe Dumnezeu este începutul înțelepciunii, iar a nu-l cunoaște este începutul nebuniei”
(Sfântul Ioan Gură de Aur 2005)
Înainte însă de a porni într-o argumentație cu privire la existența sau non-existența Lui Dumnezeu, voi expune definiția cuvântului Dumnezeu. Dumnezeu, spune Dicționarul Explicativ al Limbii Române, este Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii. În această definiție intră 4 concepte: ființa, supranaturalul, credința și creația. Conceptul de ființă arăta ideea asemănării între noi oamenii și Dumnezeu. Supranaturalul indică nemărginirea Lui Dumnezeu care nu poate încăpea în mintea mărginită a omului. Credința reprezintă recunoașterea de către om a existenței Lui Dumnezeu. Iar creația suntem noi oamenii împreună cu tot Universul văzut și nevăzut.
Argumentele ce vor fi prezentate în această lucrare se bazează pe cunoștințe din fiziologie, din matematică, din fizică, din medicină, din logică și din teologie.
Când am intrat pentru prima dată în sala tronului, el a cerut boierilor să iasă afară, voind să rămânem o vreme singuri. M-am retras tăcută într-un ungher, ca să nu-i tulbur sufletul. Neagoe a căzut cu faţa la pământ înaintea icoanei Mântuitorului şi suspinând, şi-a revărsat durerea inimii într-un şuvoi nestăvilit de lacrimi: „O, Doamne al meu, Tu ştii că din pruncie întru Tine mi-am pus nădejdea şi pe Tine singur Te-am iubit, măcar că neîncetat am greşit înaintea feţei Tale. Iar acum, pentru păcatele mele, Tu, Doamne, ai pus asupră-mi o sarcină mai presus de puteri, dându-mi coroana şi scaunul ţării mele. Dar eu privesc înlăuntrul meu şi nu văd nici putere, nici întelepciune, nici pricepere, căci un cârmuitor de ţară trebuie sa fie un om curăţat de patimi, cu mintea luminată, ca să poată cârmui în chip drept şi bineplăcut Ţie… O, Doamne, Tu ştii că nici un bine nu sunt în stare să fac norodului şi ţării mele!”… Continuă lectura →
Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea a II-a
Transcript:
Radacina vietii neprihanite este studiul continuu al Cuvantului divin. Acest Cuvant al Lui Dumnezeu, ne obliga sa ne intelegem scopul nostru, sa alegem ca exemplu viata Sa sfanta si sa urmam toate virtutiile Sale. Invatatura Lui Iisus este lumina. Omul care doreste sa inteleaga toate invataturile Domnului, trebuie sa creada in Iisus si trebuie sa-si duca viata conform cu viata Lui Hristos. De asemenea, trebuie sa-i para rau pentru fiecare ofensa.
Dobandirea de bunuri lumesti este o vanitate. Este o desertaciune. Sufletul care il iubeste pe Dumnezeu, isi gaseste odihna in Dumnezeu, si nu in desertaciunea lumii. Sufletul nu-si poate gasi odihna in ideile seculare, adica in lux, in relaxare, in bunastare. Sufletul nu-si poate gasi odihna in acestea, de aceea vedem oameni care le au pe toate acestea, dar care nu au odihna, nici bucurie. Deci, pentru a gasi bucurie si odihna, sufletul nostru trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Iar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, pentru ca un om sa-l iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa creada in Evanghelii, in toate Evangheliile, nu doar o parte a Evangheliilor, nu doar in cateva capitole ale Evangheliilor ci in toate Evangheliile. Si pentru ca un om sa creada in toate Evangheliile lui Dumnezeu, el trebuie sa fie eliberat de lucrurile materiale. Iar pentru ca un om sa fie eliberat de lucrurile materiale, nu trebuie sa le iubeasca pe acestea. Omul care este lacom, este un sclav al patimilor. Pentru a ne suprima patimile, trebuie sa devenim milosi. Cel milos trebuie sa dea din ceea ce a castigat prin munca sa grea, prin transpiratia sa, nu prin nedreptatati. Orice om cu mila trebuie sa fie drept, pentru ca daca nu este drept, el este orb. El nu poate sa vada, nu poate sa vada, deoarece el nu poate fura si rani pe alti oameni si apoi sa faca mila.
Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea I
Transcript:
Arma de care se teme cel mai mult diavolul nu este alta decat smerenia Sa-l auzim pe Domnul nostru ce spune „demonii sunt alungati prin rugaciune si post” Daca in munca noastra duhovniceasca acesta ne va aduce ganduri necurate sau orice altceva care este potrivnic mantuirii sufletului nostru, trebuie sa ne luptam cu el rostind in mintea noastra, rugaciunea salvatoare si anume: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine!”, si „PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ajuta-ma!” si intotdeauna trebuie ca sufletele noastre sa inseteze pentru cunoasterea adevarului, sa inseteze pentru iertarea pacatelor, sa inseteze pentru pacea constiintei, sa inseteze pentru bucuria cereasca. si sa inseteze pentru cea mai frumoasa sete dintre toate si anume unirea cu Iisus Hristos, sa inseteze pentru Sfanta Impartasanie, sa inseteze pentru obtinerea de virtuti, sa inseteze pentru momentul intrarii in imparatia cereasca, cand sufletul nostru va fi eliberat de vanitatea acestei lumi, cand va fi eliberat de durere, de amaraciuni, de necazuri, de rautatea din inimile oamenilor, cand vom fi liberi, cand vom fi descatusati de pacatele noastre si in final… sufletul nostru trebuie sa inseteze pentru bucuria eterna, sa inseteze pentru unirea noastra cu Dumnezeu pentru ca sa traim vesnic alaturi de sfinti. Pentru ca, oare cat ne este dat sa traim aici pe Pamant?
De ce plângi? Oprește-te din plâns și ascultă ce-ți voi spune! Eu sunt Sfântul Efrem. Dragostea aceea pe care tu o cauți – dragostea cea adevărată – o are numai Dumnezeu. El o dă tuturor făpturilor Sale, care Îl iubesc pe Dânsul și pe care și El le iubește. Acum am venit ca să-ți binevestesc despre dragostea lui Dumnezeu către tine. Atunci când ai această dragoste, nu trebuie să-ți fie frică de nimic, nici măcar de moarte! Dragostea lui Dumnezeu poate să te izbăvească și să te ferească de necazuri și boli. Ea te poate păzi întocmai ca un zid, pe care nu-l va dărâma nici un om. Să fii cu luare-aminte, până în ultima zi a vieții tale, ca să nu schimbi dragostea lui Dumnezeu pe iubirea omenească.
Înțelepciunea Sfinților 