În cursul celei de-a patra şedinţe din 1438, Sf. Marcu s’a adresat Papei şi cardinalilor săi, arhiepiscopilor. Preotul rus Simeon din Suzdal scrie că Marcu, cu „dulce glas”, a spus: „Auziţi, preacinstite Papă al Romei, şi voi, învăţători ai latinilor, cum voi înşivă vorbiţi şi numiţi această adunare al ‚Optulea Sinod’! Făcând  astfel, faceţi vorbire de Sinodul cel Întâi… Voi număraţi sinodul vostru ca fiind al Optulea, însă tăgăduiţi celelalte Şapte Sinoade (Ecumenice). Voi nu îi socotiţi pe Patriarhi ca fraţi ai voştri şi aţi aşezat Biserica Ortodoxă în urma Bisericii Latine.” Aceste cuvinte l-au mâniat mult pe Papa Eugenie şi au stârnit nu puţină tulburare între cardinalii şi episcopii latini.

Dreptslăvitorul Mitropolit al Efesului a urmat netulburat: „O, latinilor, câţi ani veţi mai rămâne în puterea diavolilor, învăţând răul? Cât oare veţi mai vorbi despre cele Şapte Sinoade, tăgăduindu-le însă hotărârile, aşa cum au fost ele înfăţişate de către sfinţii Papi şi sfinţii Părinţi, care au poruncit nouă, creştinilor ortodocşi, să urmăm şi să păstrăm cele Şapte Sfinte Sinoade? Cel dintâi a fost Papa Silvestru I, care a sprijinit Întâiul Sinod Ecumenic (Nikea, 325) şi hotărârile lui, Papa Adrian I şi-a dat întregul sprijin celui de-al Şaptelea Sinod (Nikea, 783), trimiţând la el nu numai doi reprezentanţi, ci şi un tratat dogmatic”. (…)

„Cum deci este cu putinţă acuma, o, Papă Eugenie, ca nu numai să adaugi ceva, ci şi să tăgăduieşti cele Şapte Sinoade? Tu numeşti acest sinod ‚al optulea’, iar pe tine te numeşti ‚întâiul’, fără a numi sau pomeni pe Sfinţii Părinţi.” Continuă lectura →