„Credeti ca exista minte?”

Publicat la de

sfantul-luca-crimeei-2

In anul 1947, responsabilul cu treburi religioase din Crimeea, Eznatov, a inceput sa-l torpileze si sa ii intinda piedici. Odata, la un congres, l-a intrebat pe arhiepiscop:

– Cum se face ca dumneavoastra, chirurg atat de vestit, credeti in cel pe care nu l-a vazut nimeni, niciodata?

– Dumneavoastra credeti ca exista iubire?

– Da.

– Credeti ca exista minte?

– Ati vazut vreodata mintea?

– Nu

– Nici eu nu L-am vazut niciodata pe Dumnezeu, dar cred ca exista.

La un alt congres, in Ialta, cand i s-a pus o intrebare asemanatoare, a raspuns:

– Deseori, iubiti colegi, auziti aceste cuvinte: Inima mea este plina de dragoste, inima mea este plina de ura. Dar cand deschideti inima nu gasiti nici una din acestea, numai muschi si sange. Sau deschideti craniul si nu vedeti in el nici minte, nici prostie. Asa si eu, nu L-am vazut pe Dumnezeu. Insa cred in Acesta. Prin credinta in Dumnezeu viata noastra capata sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoara nepretuita.

Sursa: Sfantul Arhiepiscop Luca 1877-1961. Chirurgul fara de arginti (Autor: Arhimandritul Nectarie Antonopoulos) Pag. 331

Ruga pentru Adevar

Publicat la de

Icoana Parintele Serafim RoseParintele Serafim vorbea foarte des despre „Adevar”, si de fiecare data Parintelui Gherman i se parea ca nu vorbeste despre un simplu principiu sau concept, ci despre o persoana vie. Odata Pr. Gherman l-a gasit pe Pr. Serafim rugandu-se singur in biserica, stand in genunchi si implorandu-L cu osardie pe Dumnezeu. Cand l-a intrebat pentru ce se ruga, Pr. Serafim i-a spus ca lumea isi intoarce fata de la Adevar, iar Adevarul se imputineaza in inimile oamenilor. Pr. Gherman s-a minunat de felul cum gandea impreuna-lucratorul sau si pentru faptul ca se ruga pentru Adevar.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin(Pag. 398)

Parintele Serafim – un Sfant Ignatie al sec. XX

Publicat la de

Vorbind despre prima sa descoperire a intelepciunii patristice, Episcopul Ignatie Briancianinov scria undeva: „Ce anume m-a izbit mai presus de toate in operele Parintilor Bisericii Ortodoxe? Armonia lor, minunata si mareata lor armonie. Prin buzele lor optsprezece veacuri marturiseau o singura si de obste invatatura, o invatatura dumnezeiasca”.

Parintele Serafim Rose2

Episcopul Ignatie si Pr. Serafim ajunsesera la aceasta invatatura pe cai asemanatoare. Amandoi rupsesera chingile cunoasterii moderne dupa o infocata cautare a Adevarului; amandoi erau foarte buni cunoscatori ai curentelor intelectuale ale vremii lor, si astfel erau extrem de constienti de revarsarea apostaziei care matura totul in calea ei. Amandoi vazusera cele doua lumi – lumea gandirii moderne si lumea Sfintilor Parinti, pe care acea gandire o lepadase – si amandoi au reusit sa alcatuiasca un pod de la cea dintai la cea de-a doua. Prin totalitatea scrierilor lor ei au dat mijloacele cu care contemporanii lor sa poata obtine cel mai mare folos de la Parinti, citindu-i asa cum trebuie cititi, simplu si cumpanit, fara filtrele straine si sofisticate ale cugetului modern lipsit de radacini. Se poate spune ca Pr. Serafim a facut pentru secolul al XX-lea ceea ce Episcopul Ignatie facuse pentru al XIX-lea. Insa lucrarea sa nu a inlaturat-o pe cea a predecesorului sau, ci doar a completat-o.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin(Pag. 412)

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

Publicat la de

––––––––––––

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt „multi chemati si putini alesi” si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

––––––––––––

ignatie-briancianinov

Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea:

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

a devenit o intrebare obisnuita astazi.

„Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Continuă lectura →

Ce ofera Roma in loc de Evanghelia Lui Hristos?

Publicat la de

„Cercetand cuvantarea Papei”, scria Eugene „descoperim un lucru ciudat: nu se pomeneste telul Bisericii lui Hristos, iar numele lui Hristos apare doar o singura data, intr-o propozitie finala ambigua. Poate ca se presupunea ca publicul stie ce vrea sa spuna Papa; intr-adevar, el zice: <<Voi cunoasteti misiunea noastra>>.  Dar mai apoi, cand caracterizeaza <<aspiratia>> Bisericii Romei, spune doar ca ea doreste sa fie <<unica si universala>>, <<in domeniul spiritual>>!

O singura daca in cuvantarea sa se parea ca Papa urmeaza sa spuna un cuvant despre adevaratul crestinism. Citand porunca Domnului catre ucenicii Sai, <<mergeti si duceti vestea cea buna la toate neamurile>>, Papa a anuntat ca el are intr-adevar <<un mesaj fericit>> pentru toate popoarele reprezentate la ONU. Pentru crestini, vestea cea buna poate insemna un singur lucru: vestea cea buna a mantuirii si a vietii vesnice in Dumnezeu. Insa Papa avea un alt mesaj, cu totul uimitor: <<Am putea numi mesajul nostru… o solemna ratificare morala a acestui inalt forum>>. Iata ce anume ofera astazi Roma in loc de Evanghelia lui Hristos!

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin(Pag. 219)