Mă întrebați, generale, care pot fi cauzele viitorului război? Mă întrebați, de fapt, despre adevăratele pricini ale acestui război sau despre incidentul prin care va începe războiul? Fiindcă, vedeți, e vorba despre două lucruri diferite.

Politicienii și ultra patrioții europeni care socot că trecutul Război Mondial a fost pricinuit de atentatul de la Sarajevo nu sunt câtuși de puțin calificați să ne explice cauzele viitorului război. Dacă cetățenii unui oraș și-au stropit casele cu petrol și se găsește un copilandru care din rea voință sau ștrengărie aruncă în oraș un chibrit aprins, se va chema că el a provocat incendiul? Apreciați singur cât de miopi au devenit cărturarii și fariseii vremurilor noastre! Cauzele nașterii unui monstru le caută cu până la chiar nouă luni înainte de naștere, în vreme ce cauzele unei monstruozități atât de înfricoșătoare cum a fost trecutul măcel mondial, ei sunt gata să le afle într-un incident sângeros care s-a întâmplat la Sarajevo cu numai o lună de zile înainte ca această monstruozitate să iasă la lumină! Atunci când oamenii vor război, asemenea incidente se găsesc repede pentru a sluji drept uvertură a războiului. Dacă oamenii sunt gata de război, oare multă vreme va trebui așteptat vreun atentat, sau arderea vreunui steag, sau maltratarea vreunui consul, sau omorârea vreunui misionar?

Caine, unde este fratele tău?

…

Și astfel, generale, acest prim început al tuturor războaielor care au urmat se înțelege în lumina Sfintei Scripturi în următorul chip:

1. Există o lege implacabilă a păcatului.

2. Războiul omului împotriva omului este urmarea războiului omului împotriva lui Dumnezeu.

3. Războiul părinților împotriva lui Dumnezeu îl continuă apoi fiii unul împotriva altuia.

4. Milostivirea Făcătorului temperează legea păcatului și prin acesta face cu putință dăinuirea neamului omenesc pe pământ.

Domnul e stindardul meu

…

Din acestea reiese limpede în lumina biblică:

1. Că cei care se războiesc în scop de jaf, ca Holodogomor și Amalic, pot, cu îngăduința lui Dumnezeu, să izbândească la început.

2. Că tâlharii și asupritorii izbândesc în război nu din pricina puterii lor, ci din pricina păcătoșeniei acelui popor pe care îl lovesc.

3. Că drepții lui Dumnezeu, asemenea lui Avraam și Moise, biruie pe vrăjmaș atunci când luptă sub Dumnezeu ca sub un stindard, pentru apărarea celor cotropiți și neputincioși.

Curvia aduce dezastru în război

…

De aici reiese limpede că:

1. Alături de curvia trupească merge și curvia duhovnicească, adică apostazia de la Dumnezeul Cel Adevărat, lepădarea de Dumnezeu și căderea sub stăpânirea dumnezeilor mincinoși.

2. Curvia, atât de un fel, cât și de celălalt, aduce dezastru în război.

Furtul aduce înfrângere în război

…

Din aceasta reiese limpede că:

1. Domnul oștirilor urăște pe cei ce fură în război.

2. Furtul săvârșit în război de către indivizi împiedică izbânda întregii armate.

Șeptimea celor osândiți la moarte

…

Cumplita soartă a celor șapte popoare osândite la moarte ne dă următoarea învățătură

1. Nici un popor nu poate să păcătuiască împotriva legii lui Dumnezeu și totodată să trăiască în pace.

2. Păcatul este cel ce aduce războiul, și oricât de pașnic s-ar arăta un popor păcătos, războiul trebuie să vină asupra lui.

3. Pentru a pedepsi un popor apostat și luptător împotriva lui Dumnezeu, Domnul întrebuințează câteodată popoare de la mare depărtare. Așa au fost aduși israilitenii din Egipt spre pedepsirea cananeenilor păgâni, precum au fost aduși mai târziu, de departe, spre pedepsirea europenilor Attila și Ghinghis-Han, spre pedepsirea spaniolilor – sarazinii, iar spre pedepsirea balcanicilor – turcii.

Robia meritată. Cartea judecătorilor

…

Din cele de până acum reiese limpede următoarea învățătură:

1. Un popor întreg poate să apostazieze de la Dumnezeu și să calce legea lui Dumnezeu.

2. Păcatele unui popor pricinuiesc înrobirea acelui popor.

3. Există o legătură vie și rațională, sau un „legător” viu și rațional, între cauză și efect în destinele popoarelor: Însuși Făcătorul și Proniatorul oamenilor.

4. Cauzele sunt în mâinile oamenilor, iar efectele în mâinile lui Dumnezeu.

De ce depinde eliberarea din robie?

….

Cred, generale, că din acestea reiese limpede ce răspuns poate fi dat la întrebarea dumneavoastră: „De ce și de cine depinde eliberarea din robie a unui popor cotropit?” Aceasta depinde, așadar, de pocăința poporului și de milostivirea lui Dumnezeu, ce iese în întâmpinarea strigării păcătosului. Una este pricina, iar cealaltă e Pricinuitorul eliberării. Pricina e în sufletul poporului, iar Pricinuitorul e Însuși Dumnezeu Cel Preaînalt.

Dacă Dumnezeu nu ar fi Pricinuitorul eliberării, robimea cu mâinile goale nu s-ar putea izbăvi nicicând de sub jugul stăpânilor ei înarmați. Acest lucru îl spune cu tărie Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu; acest lucru îl simt cu inima popoarele creștine: însă mulți interpreți păgâni ai istoriei neamului omenesc nici nu îl bănuiesc.

Așadar este limpede, generale, că cei mai importanți factori în eliberarea unui popor înrobit sunt:

1. pocăința poporului și

2. milostivirea și puterea lui Dumnezeu.

Păcatele conducătorilor pricinuiesc războiul și pierd războiul

…

Din acestea, generale, oare nu reiese limpede ca lumina zilei că:

1. Păcatele conducătorilor poporului pricinuiesc războiul și pierd războiul.

2. Pentru păcatul și fărădelegea conducătorilor de popoare potrivnici lui Dumnezeu pătimește și poporul și pier statul, neatârnarea și libertatea poporului?

Pentru bunătatea conducătorilor în țară este pace, iar când este război se dobândește biruință

…

Din toate aceste exemple, generale, este limpede următoarea învățătură:

1. Pentru bunătatea conducătorilor buni, Domnul dăruiește pace și bunăstare unui popor.

2. Pentru bunătatea conducătorilor buni, Domnul alungă pe năvălitori și dăruiește biruință unui popor.

3. Când conducătorii buni se mândresc cu puterea lor, sau cu înțelepciunea lor, sau cu bogăția lor (care le sunt dăruite de către Dumnezeu) și apostaziază de la Dumnezeu, atunci Dumnezeu pedepsește cu asprime atât conducătorii, cât și poporul.

4. A fi bun conducător al poporului înseamnă a te lipi de Dumnezeu, Cel Unul și Viu, și a te ține în toate de poruncile Lui.

Alianța cu cei răi aduce rău

…

Din exemplele biblice aduse reiese următoarea învățătură:

1. Aliatul fără Dumnezeu și netrebnic aduce neizbândă în război atât asupra sa, cât și asupra aliatului său bun.

2. În război se întâmplă cu popoarele același lucru ca și cu indivizii în timp de pace, adică tovărășia cu cei răi aduce rău.

3. Dumnezeu Cel Drept este întotdeauna aliatul cel mai de nădejde al celor ce se țin de El și se roagă Lui.

4. Nici o mulțime materială, pe care contează cei fără Dumnezeu și lacomi, nu ajută la nimic.

Armele nu ajută

…

Exemplele aduse ne dau învățătura limpede că:

1. Cel care, potrivit uitării de Dumnezeu și trufiei inimii sale, se bizuie în război pe armele sale, acela piere și cade rușinos.

2. Cel care, potrivit smereniei inimii sale, nu se bizuie în război pe armele sale, ci cu pocăință cheamă pe Dumnezeu în ajutor, acela biruie în chip slăvit.

3. Dumnezeu ajută celui smerit și credincios împotriva celui trufaș și necredincios.

4. Dumnezeu întrebuințează adeseori mijloace mici și lucruri neînsemnate ca să zdrobească pe cel trufaș și necredincios.

Cum reușește o armată mică să biruie una mare

…

Din aceste exemple biblice reiese cu limpezime următoarea învățătură:

1. De partea nedreaptă este frica, iar de cea dreaptă – vitejia.

2. Războiul nu este hotărât de număr, ci de Dumnezeu.

3. S-au adeverit spusele prorocești: Unul dintre voi va goni o mie, că Domnul Dumnezeul vostru, El va bate război pentru voi.

Războaiele  moderne în lumina biblică

…

Din toate acestea reiese limpede următoarea învățătură:

1. Și în vremurile moderne, ca și în cele din vechime, Domnul oștirilor – în calitate de al Treilea și Nevăzut Luptător – hotărăște orice război.

2. Și în războaiele moderne, ca și în cele din vechime, păcătoșenia poporului sau a conducătorilor săi față de legea lui Dumnezeu aduce negreșit înfrângere.

3. Și în războaiele moderne, ca și în cele din vechime, dreptatea poporului sau a conducătorilor poporului pricinuiește biruința.

4. Într-un cuvânt, războaiele moderne, ca și cele din vechime, nu se pot înțelege și explica decât în lumina biblică.

Războiul Mondial în lumina biblică

…

Din această analiză sumară a trecutului Război Mondial este limpede următoarea învățătură:

1. Războiul Mondial a fost pricinuit de apostazia, trufia și fărădelegile popoarelor creștine din Europa.

2. Acest război a fost stârnit de păcatele luptătoare împotriva lui Hristos ale unor popoare întregi sau ale conducătorilor de popoare.

3. În Războiul Mondial s-au adunat în mod evident toate motivele biblice privitoare la război.

4. Factorul Cel de-al treilea, Nevăzut, Atothotărâtor, a vădit mincinoase toate planurile și previziunile omenești, a rușinat nădejdea în număr, arme și cultură și a împărțit biruințele și înfrângerile după dreptatea cea mai desăvârșită, adică după mărimea credinței și pocăinței și a strigării către Dânsul a fiecărei părți aflate în război

Care sunt deci  cauzele viitorului război?

…

Din toate acestea reiese limpede învățătura:

1. Cauzele viitorului război constă în lepădarea de Dumnezeu și închinarea la idoli a popoarelor creștine sau a conducătorilor acestora.

2. Aceste cauze sunt identice cu cauzele războaielor în urma cărora Israil – cândva sarea și lumina lumii – a suferit și din pricina cărora a și pierit în cele din urmă.

3. Dacă aceste cauze nu vor fi îndepărtate degrabă prin pocăință și întoarcere la Hristos, grabnicul șir de războaie care vor veni va însemna nu doar război, ci și pieirea popoarelor creștine – dacă nu și a creștinismului.

Cine va învinge în viitorul război?

…

Din cele spuse până acum reiese limpede următoarea învățătură:

1. În viitorul război vor suferi cel mai mult popoarele care se vor fi îngâmfat cel mai mult înaintea lui Dumnezeu.

2. Victoria în viitorul război este condiționată de pocăință și de întoarcerea la Hristos.

3. Dacă nici unul dintre popoarele creștine nu se va pocăi și nu se va întoarce la Hristos ca centru al sufletului său și al vieții sale, victoria va fi dăruită de Dumnezeu popoarelor asiatice, necreștine.

Evanghelia și războiul

…

Din toate acestea reiese limpede învățătura:

1. Domnul Hristos ne-a descoperit scopul vieții și calea.

2. Prin Evanghelia Sa, Hristos a propus și prescris, în scopul înlăturării celorlalte războaie, războiul omului cu el însuși.

3. Cei ce nu duc război cu ei înșiși, cu patimile, viciile și păcatele lor, îl duc negreșit împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui.

4. Războiul nu are cum să nu vină asupra creștinilor care calcă legea lui Dumnezeu, chiar dacă ei nu-l vor – la fel cum copilul care a greșit nu vrea bătaia, dar o pricinuiește.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Războiul și Biblia – Editura Sophia, 2010