Sfânta Scriptură – Adevărul verificat de experiență

VA_659Dacă în voi se frământă îndoielile și vreți să știți sigur dacă învățătura evanghelică, ce cuprinde temeiurile credinței noastre, a fost dată de Dumnezeu, încercați să îndepliniți poruncile ei în viața voastră, să vă supuneți regulilor ei, să vă impregnați de duhul ei, și atunci vă veți convinge din proprie experiență că ea e de la Dumnezeu, că in ea se reflectă voia lui Dumnezeu, fiindcă veți simți imediat o absolută dreptate și o nesfârșită înțelepciune, care sunt inaccesibile omului. Veți întelege imediat că omul nu poate crea o asemenea cunoaștere nemărginită a celor mai fine meandre ale psihologiei omului și a legilor ei, care adeseori sunt ascunse în domeniul subconștientului, ca atotștiința și cunoașterea care transpar aproape din fiecare rând al Sfintei Scripturi.

Și, bineînțeles, nu prin raționamente, nu prin neroditoare construcții logice și dispute putem verifica Evanghelia, fiindcă ea este Cartea Vieții, nu un manual de filosofie și nu o problemă de aritmetică. Singura metodă exactă de verificare este aici experiența. Dacă vi se recomandă o anumită metodă de cultivare a ogorului, dacă vi se dă o rețetă de mâncare, dacă vi se prescrie un tratament, bineînțeles că puteți accepta aceste sfaturi pe încredere, dar ca să fiți convinși de corectitudinea lor trebuie neapărat să le îndepliniți în practică. Numai atunci puteți stabili cu certitudine dacă sunt corecte.

Pe de altă parte însă, odată ce verificarea experimentală a fost făcută și ea a dovedit fără putință de îndoială corectitudinea rețetelor sau sfaturilor date, orice raționament sau dispută ulterioară devine inutilă, fiindcă nici un fel de cuvinte, nici un fel de subterfugii ale rațiunii nu mai pot tăgădui faptul pe care omul l-a trăit chiar el. Întreg sinedriul evreilor nu l-a putut convinge pe cel născut orb, pe care Domnul îl vindecase, că Cel Care îl vindecase era om păcătos și că Dumnezeu nu Îl asculta. Profesorii din lumea întreagă n-ar putea clătina credința Apostolului Pavel în Hristos după minunata lui convertire.

Același lucru trebuie spus și cu  privire la credința noastră. Dacă vreți să vă convingeți de ea și s-o verificați, verificați-o prin experiență, trăiți potrivit Evangheliei. Evanghelia nu trebuie doar citită, ci și împlinită.

Sursa: „Evanghelia pentru omul modern”, Vol. I – Sfântul Vasile al Kineşmei-ului (Pag. 367-368)

Smerenia – vesmant al Divinitatii

Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea a II-a

Transcript:

Radacina vietii neprihanite este studiul continuu al Cuvantului divin. Acest Cuvant al Lui Dumnezeu, ne obliga sa ne intelegem scopul nostru, sa alegem ca exemplu viata Sa sfanta si sa urmam toate virtutiile Sale. Invatatura Lui Iisus este lumina. Omul care doreste sa inteleaga toate invataturile Domnului, trebuie sa creada in Iisus si trebuie sa-si duca viata conform cu viata Lui Hristos. De asemenea, trebuie sa-i para rau pentru fiecare ofensa.

Dobandirea de bunuri lumesti este o vanitate. Este o desertaciune. Sufletul care il iubeste pe Dumnezeu, isi gaseste odihna in Dumnezeu, si nu in desertaciunea lumii. Sufletul nu-si poate gasi odihna in ideile seculare, adica in lux, in relaxare, in bunastare. Sufletul nu-si poate gasi odihna in acestea, de aceea vedem oameni care le au pe toate acestea, dar care nu au odihna, nici bucurie. Deci, pentru a gasi bucurie si odihna, sufletul nostru trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Iar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, pentru ca un om sa-l iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa creada in Evanghelii, in toate Evangheliile, nu doar o parte a Evangheliilor, nu doar in cateva capitole ale Evangheliilor ci in toate Evangheliile. Si pentru ca un om sa creada in toate Evangheliile lui Dumnezeu, el trebuie sa fie eliberat de lucrurile materiale. Iar pentru ca un om sa fie eliberat de lucrurile materiale, nu trebuie sa le iubeasca pe acestea. Omul care este lacom, este un sclav al patimilor. Pentru a ne suprima patimile, trebuie sa devenim milosi. Cel milos trebuie sa dea din ceea ce a castigat prin munca sa grea, prin transpiratia sa, nu prin nedreptatati. Orice om cu mila trebuie sa fie drept, pentru ca daca nu este drept, el este orb. El nu poate sa vada, nu poate sa vada, deoarece el nu poate fura si rani pe alti oameni si apoi sa faca mila.

Continuă lectura

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

––––––––––––

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt „multi chemati si putini alesi” si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

––––––––––––

ignatie-briancianinov

Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea:

„De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?”

a devenit o intrebare obisnuita astazi.

„Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Continuă lectura