Egoismul, sursa descompunerii societății

Publicat la de

Icoana Sf Vasile al KinesmeiSă zicem că sunt țăran. Pot să-mi fac lucrarea mea țărănească în duhul celui mai îngust egoism: să mă iau de gât cu oricine îndrăznește să atenteze la proprietatea mea sau la drepturile mele, să fiu zgârcit, să mă cert cu spume la gură pentru orice palmă de fâneață, să fur de la vecini lemne, să mârâi la oricine îmi cere ajutorul într-o nevoie și așa mai departe, și atunci sunt un element de putrefacție, un element dăunător pentru societate; dar pot și să cedez în disputele pentru pământ, să evit certurile, să-i ajut pe nevoiași cu ce pot (cu munca mea, cu uneltele mele, cu alimentele mele, să le dau o parte din veniturile mele celor neajutorați și săraci, și așa mai departe), și atunci împlinesc porunca lui Dumnezeu și reprezint un element de viață, ziditor, un element folositor pentru societate.

Egoismul este întotdeauna o forță a descompunerii, a putrefacției, și lucrarea aceasta a egoismului se manifestă în orice fel de împrejurări. Degeaba se spune că societatea nu poate fi construită pe principiile evanghelice ale lepădării de sine și că cea mai bună dezlegare a problemei acesteia, care rămâne doar la nivelul dezideratului, este cea ca egoismul personal al fiecărui membru al societății să fie ținut între limitele legii, ca el să nu se ciocnească cu egoismul vecinului său, în orice caz, să-și cunoască marginile. Această opinie consideră că a defini precis și clar drepturile și îndatoririle tuturor și fiecăruia fără a prejudicia pe nimeni este tot ce trebuie pentru înflorirea societății.

Acest mod de a pune problema e radical greșit. Continuă lectura →

Chipul Lui Hristos în Kamceatka

Publicat la de

mitropolitul nestor - KamceatkaMitropolitul Nestor (1885-1962), misionar trimis în îndepărtata Peninsulă Kamceatka pentru a le aduce oamenilor de acolo dulceața Adevărului, și a vieții în Hristos, scria în jurnalul său:

O, acum când îmi amintesc, acum când îmi amintesc… Dragii mei kamațalezi… Cu toată sărăcia și nefericirea lor, erau suflete minunate, nevinovate. Erau adevărate icoane ale lui Dumnezeu, chiar dacă până atunci nu-L cunoscuseră.

Societatea lor era caracterizată de absența răutății, a mâniei, a vorbelor rușinoase. Poate că pare de necrezut, dar nu știau ce este furia, cearta, ura, nedreptatea. Nu i-am văzut niciodată certându-se. N-am întâlnit nici un om înfuriat. Ce înseamnă furtul și înșelăciunea nu știau. Erau creduli ca și copiii și curați la inimă.

Trăind aproape de ei, am simțit că iau ceva din curăția și nevinovăția lor, atât de viu zugrăvite în ochii lor expresivi. Cum să uit acea privire cerească, tristă, rugătoare și plină de nădejde pentru ajutor?

Sursa: Mitropolitul Nestor. Apostol în Kamceatka (1885-1962). Amintiri – Editura Egumenița (p. 88)

Africa – Lumina Ortodoxiei biruie întunericul vrăjitoriei

Publicat la de

aslanides_d_damaschin_pr-cuviosul_cosma_athonitul_apostol_in_zair_apusul_vrajitoriei– Interviu luat cuviosului părinte Cosma Grigoriatul –

Realizat în Cipru cu câteva luni înainte de moartea sa

Reporterul: Părinte Cosma, faceți parte din Misiunea Ortodoxă Externă din Africa, desfășurată de Sfânta Mănăstire Grigoriu din Sfântul Munte. În Zair, în locul în care vă aflați, practica vrăjitoriei este foarte răspândită. Cum înțelegeți acest fenomen? Cum se manifestă? Poate că aveți câteva experiențepe care să ni le relatați și nouă.

Părintele Cosma: Vrăjitoria este una din problemele principale cu care se confruntă misionarii. După care urmează poligamia, beția și alte patimi. În urma viețuirii de aici, am avut multe experiențe, de la spovedanie, de pe urma exorcismelor și din viața de zi cu zi.

Există două forme de magie sau vrăjitorie – neagră și albă. Când vorbim de magie neagră, aici sunt implicate sângele și moartea. Magia albă este practicată de cel ce caută să-i demaște pe magicienii ”Moulozi”, iar cel ce practică așa-zisa magie albă este numit ”Moufoumou”. Africanii îl privesc pe magicianul alb ca pe o figură de bun augur, căci el le este de ajutor, el le dă doctoria și-l înlătură pe vraciul cel rău împreună cu vrăjile lui. Cu toate acestea, ambii lucrează cu aceleași mijloace, aceleași puteri – puterile drăcești. Pur și simplu ei se joacă cu oamenii, ațâțându-se unul pe altul. Și iată cum, practic, toată lumea africană este prinsă în mâinile lui satan, în mâinile magicianului și în vrăjile sale. Pe scurt, aș putea spune că magicianul sau vrăjitorul este cel ce conduce lumea africană.

Desigur că magia nu există numai în Africa. De curând, atunci când am fost la Sfântul Munte, veniseră câțiva preoți pentru a discuta diverse probleme pe care le întâmpină în parohiile lor. Continuă lectura →

Sfânta Scriptură – Adevărul verificat de experiență

Publicat la de

VA_659Dacă în voi se frământă îndoielile și vreți să știți sigur dacă învățătura evanghelică, ce cuprinde temeiurile credinței noastre, a fost dată de Dumnezeu, încercați să îndepliniți poruncile ei în viața voastră, să vă supuneți regulilor ei, să vă impregnați de duhul ei, și atunci vă veți convinge din proprie experiență că ea e de la Dumnezeu, că in ea se reflectă voia lui Dumnezeu, fiindcă veți simți imediat o absolută dreptate și o nesfârșită înțelepciune, care sunt inaccesibile omului. Veți întelege imediat că omul nu poate crea o asemenea cunoaștere nemărginită a celor mai fine meandre ale psihologiei omului și a legilor ei, care adeseori sunt ascunse în domeniul subconștientului, ca atotștiința și cunoașterea care transpar aproape din fiecare rând al Sfintei Scripturi.

Și, bineînțeles, nu prin raționamente, nu prin neroditoare construcții logice și dispute putem verifica Evanghelia, fiindcă ea este Cartea Vieții, nu un manual de filosofie și nu o problemă de aritmetică. Singura metodă exactă de verificare este aici experiența. Dacă vi se recomandă o anumită metodă de cultivare a ogorului, dacă vi se dă o rețetă de mâncare, dacă vi se prescrie un tratament, bineînțeles că puteți accepta aceste sfaturi pe încredere, dar ca să fiți convinși de corectitudinea lor trebuie neapărat să le îndepliniți în practică. Numai atunci puteți stabili cu certitudine dacă sunt corecte.

Pe de altă parte însă, odată ce verificarea experimentală a fost făcută și ea a dovedit fără putință de îndoială corectitudinea rețetelor sau sfaturilor date, orice raționament sau dispută ulterioară devine inutilă, fiindcă nici un fel de cuvinte, nici un fel de subterfugii ale rațiunii nu mai pot tăgădui faptul pe care omul l-a trăit chiar el. Întreg sinedriul evreilor nu l-a putut convinge pe cel născut orb, pe care Domnul îl vindecase, că Cel Care îl vindecase era om păcătos și că Dumnezeu nu Îl asculta. Profesorii din lumea întreagă n-ar putea clătina credința Apostolului Pavel în Hristos după minunata lui convertire.

Același lucru trebuie spus și cu  privire la credința noastră. Dacă vreți să vă convingeți de ea și s-o verificați, verificați-o prin experiență, trăiți potrivit Evangheliei. Evanghelia nu trebuie doar citită, ci și împlinită.

Sursa: „Evanghelia pentru omul modern”, Vol. I – Sfântul Vasile al Kineşmei-ului (Pag. 367-368)