Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Publicat la februarie 9, 2016 de Aurelian

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapșane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Autor: Radu Gyr

Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ridicate.php

Călugării din Muntele Athos, ”Fortăreața” Ortodoxiei, prigoniți și uciși de către catolici

Publicat la februarie 3, 2016 de Aurelian

Ne aflăm în epoca în care Bizanţul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Şi aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului „“ Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întîmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).

Dacă în alte situaţii patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit „şi a declarat cu jurămînt că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaşte autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiţii şi canoanelor bisericeşti.

Pretenţiile papei în legătură cu unirea erau următoarele:

Jurămînt de credinţă din partea tuturor clericilor faţă de papă;

Catehizarea poporului să se facă în acord cu credinţa papei de la Roma;

Cu precădere adaosul „Filioque” în Simbolul Credinţei, adică învăţătura că Sfîntul Duh purcede „şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl;

Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică. Fără drept de apel, adică să nu se poată anula sau contramandata (dejuca) orice hotărîre a sa! „Să fie, cu alte cuvinte, autoritate bisericească supremă”. Şi cum rămîne cu Sinoadele bisericeşti, locale sau ecumenice?! Ei, acestea trebuie aerisite, deoarece papa a fost „“ după cum zic catolicii „“ mai presus şi superior Sinoadelor locale şi ecumenice. Dumnezeul meu, ce înălţare luciferică!!!

Aceleaşi convingeri le nutrea şi succesorul papei Urban al IV-lea, papa Clement al IV-lea (1265-1268). Dar şi urmaşul lui Clement, papa Grigorie al X-lea (1271-1276). Statornic crez al tuturor papilor! Aceleaşi pretenţii! Aproape aceleaşi condiţii pentru unire pe care le ceruse stăruitor şi împăratul. Împotrivirii faţă de unire a patriarhului Iosif I s-au alăturat şi mulţi teologi. Biserica toată. Dar această împotrivire l-a mîniat din cale afară pe împărat. şi într-o aşa măsură, încît a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alţii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. şi un alt lucru: cel mai ieşit din minte dintre toate. Deşi tot poporul Constantinopolului era împotriva unirii cu ereticul papă, împăratul orbit de pizmă, a cerut de la locuitorii oraşului imperial impozitele pe 10 ani în urmă!

De ce aceasta? Pentru că împăratul redobîndise Constantinopolul de la franci înainte cu 10 ani şi pentru aceasta se considera pe sine ca proprietar al oraşului!

După aceea, delegaţii săi s-au dus la Lyon, în Franţa, unde papa convocase un sinod „unionist” şi de unde aceştia s-au întors cu propunerile de unire ale papei gata semnate.

Care erau propunerile pe care le-au semnat? Continuă lectura →

„Oamenii informați”

Publicat la ianuarie 30, 2016 de Aurelian

Cu adevărat, oamenii inteligenți și bine informați ai acestei lumi știu totul, în afara faptului că sunt slujitori ai satanei. Când ultima zi va apune, satana se va bucura de numărul oamenilor adunați în recolta sa. Toate boabele de neghină! Dar în prostia sa, chiar satana socoate cantitatea, mai degrabă decât calitatea. Una dintre grăunțele Tale de grâu va fi mai prețioasă decât întreaga recoltă a satanei. Fiindcă Tu, o, Biruitorule al morții, Te bizui doar pe plinătatea pâinii vieții și nu pe cantitate.

Sursa: Nicolae Velimirovici, Sfântul Ierarh, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea (1922), Rugăciuni pe malul Lacului, Traducere din limba engleză de Paul Bălan, 2006, Editura Anestis

Răspuns către un ateu

Publicat la ianuarie 13, 2016 de Aurelian

Din oarecare întâmplare am ajuns să citesc acest articol:

Interviu imaginar cu un ateu

Cum din motive tehnice si administrative, autorul blog-ului nu mi-a aprobat comentariul, îl listez mai jos pentru a fi facil de citit.

Dumnezeu există, chiar și pentru cei care nu cred că există:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2014/02/27/dumnezeu-exista-chiar-si-pentru-cei-care-nu-cred-ca-exista/

Inițial am vrut să mă limitez la cele două propoziții rostite ieri, însă deoarece am văzut că există o minimă doză de sinceritate m-am decis să scriu răspunsul care urmează.

Interviul nu-mi pare deloc imaginar, ci din păcate cât se poate de real.

Voi repeta o întrebare la care nu am primit răspuns ci numai dislike-uri. Cum poți crede că împlinești legile lui Dumnezeu, fără să crezi în Dumnezeu?

Lăsând la o parte partea umoristică, căci tind să cred că totuși vorbești serios cu privire la credința ta, ai anulat prima porunca cu o manipulare matematică de foarte prost gust, afirmând că între 0.03% și 0% e o mică diferență, deci tu respecți această poruncă. Voi fi dur, dar aici îți place să te minți, și într-un mod total neacademic. Și în plus Dumnezeu este unul singur, nu 3000, deci diferența între 100% și 0% înseamnă diferența între totul sau nimic.

Se fac o serie de greșeli în articol, însă sunt convins că vei binevoi să le recunoști și să le corectezi și nu vei lăsa lumea să creadă că îți place să persiști în greșeli.

Înainte de a prelua un stereotip pe post de adevăr, e bine să ne documentam. Nicăieri în învățătura Bisericii Ortodoxe nu există zicala: ”Crede și nu cerceta”. Cum bine arătau Irina si Andra C., această zicală vine tocmai de la dușmanii credinței și ai lui Dumnezeu. Și se pare că și-au făcut bine treaba, căci multă lume crede exact ce și-au dorit dușmanii creștinilor. Când Dumnezeu spune: ” Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! ”. Aceasta i-o spune lui Petru care l-a văzut pe Mântuitorul în carne și oase, răstignit, înviat apoi urcându-se la ceruri. Aici e limpede, că Hristos spune că sunt fericiți cei ce au crezut deși nu m-au văzut așa cum mă vezi tu Petru pe Mine, deoarece nu au trăit în timpul în care a viețuit pe Pământ, Hristos și Petru.

Contrar opiniei generale, credința este chiar mai știință decât știința. Tu ești mai religios decât mine deoarece crezi în Bing-Bang-ul pe care nu l-ai văzut și care nu poate fi reprodus în mod experimental. Ori instrumentul de bază al științei este experimentul. Tu neavând cunoștințe de biologie, geografie, fizică, chimie îi crezi pe cuvânt pe cei care nu pot veni cu un experiment și te roagă (apelează la credința ta) să îi crezi pe cuvânt că așa s-a întâmplat, devenind astfel adeptul religiei lor. Contrar acestui mod de gândire, ortodoxia, este un mod de viață care se trăiește nu se teoretizează. Nu poți să vorbești cu pertinență și claritate despre ceva ce nu ai trăit. Sfântul Vasile al Kineșmei a arătat cum Sfânta Scriptură reprezintă un adevăr verificat prin metoda fundamentală a științei; adică prin experiment:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2014/01/04/sfanta-scriptura-un-adevar-verificat-prin-experienta/

E trist să văd cum într-o țară ortodoxă oamenii devin atei, iar o mare parte dintre ei, pe lângă ateism militează și în mod activ împotriva credinței (vezi blogul lui Lucian Mandruta, etc.). Am mai spus și că comuniștii ar fi în extaz să vadă roadele muncii lor.

De ce spun asta? Continuă lectura →

Supraabundență de Dumnezeu

Publicat la decembrie 15, 2015 de Aurelian

Aș vrea dacă s-ar putea să fac muzicanți din piatră, dănțuitori din nisipul lacului și cântăreți din frunzele tuturor copacilor din munți, astfel încât aceștia să mă poată ajuta să-L slăvesc pe Domnul – și astfel încât glasul pământului să poată fi auzit în mijlocul cetelor îngerești!

Fiii oamenilor se îmbuibă la masa Stăpânului absent și nu cântă pentru nimeni în afara lor înșile și pentru gurile lor pline care, în cele din urmă se vor întoarce în țărână.

rasarit-de-soare Cumplit de tristă este orbirea fiilor oamenilor, care nu văd puterea și slava Domnului. O pasăre viețuiește în pădure și nu vede pădurea. Peștele înoată în apă și nu vede apa. Cârtița viețuiește în pământ și nu vede pământul. Cu adevărat, asemănarea omului cu păsările, peștii și cârtițele este grozav de tristă.

Oamenii, ca și animalele, nu dau atenție la ceea ce există cu supraabundență, ci își deschid ochii asupra a ceea ce este rar sau excepțional.

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță.