Arhive pe categorii: Uncategorized

Chipul Lui Hristos în Kamceatka

Publicat la de

mitropolitul nestor - KamceatkaMitropolitul Nestor (1885-1962), misionar trimis în îndepărtata Peninsulă Kamceatka pentru a le aduce oamenilor de acolo dulceața Adevărului, și a vieții în Hristos, scria în jurnalul său:

O, acum când îmi amintesc, acum când îmi amintesc… Dragii mei kamațalezi… Cu toată sărăcia și nefericirea lor, erau suflete minunate, nevinovate. Erau adevărate icoane ale lui Dumnezeu, chiar dacă până atunci nu-L cunoscuseră.

Societatea lor era caracterizată de absența răutății, a mâniei, a vorbelor rușinoase. Poate că pare de necrezut, dar nu știau ce este furia, cearta, ura, nedreptatea. Nu i-am văzut niciodată certându-se. N-am întâlnit nici un om înfuriat. Ce înseamnă furtul și înșelăciunea nu știau. Erau creduli ca și copiii și curați la inimă.

Trăind aproape de ei, am simțit că iau ceva din curăția și nevinovăția lor, atât de viu zugrăvite în ochii lor expresivi. Cum să uit acea privire cerească, tristă, rugătoare și plină de nădejde pentru ajutor?

Sursa: Mitropolitul Nestor. Apostol în Kamceatka (1885-1962). Amintiri – Editura Egumenița (p. 88)

Africa – Lumina Ortodoxiei biruie întunericul vrăjitoriei

Publicat la de

aslanides_d_damaschin_pr-cuviosul_cosma_athonitul_apostol_in_zair_apusul_vrajitoriei– Interviu luat cuviosului părinte Cosma Grigoriatul –

Realizat în Cipru cu câteva luni înainte de moartea sa

Reporterul: Părinte Cosma, faceți parte din Misiunea Ortodoxă Externă din Africa, desfășurată de Sfânta Mănăstire Grigoriu din Sfântul Munte. În Zair, în locul în care vă aflați, practica vrăjitoriei este foarte răspândită. Cum înțelegeți acest fenomen? Cum se manifestă? Poate că aveți câteva experiențepe care să ni le relatați și nouă.

Părintele Cosma: Vrăjitoria este una din problemele principale cu care se confruntă misionarii. După care urmează poligamia, beția și alte patimi. În urma viețuirii de aici, am avut multe experiențe, de la spovedanie, de pe urma exorcismelor și din viața de zi cu zi.

Există două forme de magie sau vrăjitorie – neagră și albă. Când vorbim de magie neagră, aici sunt implicate sângele și moartea. Magia albă este practicată de cel ce caută să-i demaște pe magicienii ”Moulozi”, iar cel ce practică așa-zisa magie albă este numit ”Moufoumou”. Africanii îl privesc pe magicianul alb ca pe o figură de bun augur, căci el le este de ajutor, el le dă doctoria și-l înlătură pe vraciul cel rău împreună cu vrăjile lui. Cu toate acestea, ambii lucrează cu aceleași mijloace, aceleași puteri – puterile drăcești. Pur și simplu ei se joacă cu oamenii, ațâțându-se unul pe altul. Și iată cum, practic, toată lumea africană este prinsă în mâinile lui satan, în mâinile magicianului și în vrăjile sale. Pe scurt, aș putea spune că magicianul sau vrăjitorul este cel ce conduce lumea africană.

Desigur că magia nu există numai în Africa. De curând, atunci când am fost la Sfântul Munte, veniseră câțiva preoți pentru a discuta diverse probleme pe care le întâmpină în parohiile lor. Continuă lectura →

Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale

Publicat la de

pustnicUn pustnic văzând nedreptatea care există în lume, se ruga lui Dumnezeu și-I cerea să-i descopere pricina pentru care oamenii drepți și evlavioși sunt nefericiți și chinuiți pe nedrept, în timp ce nedrepții și păcătoșii se îmbogățesc și petrec în odihnă. În timp ce pustnicul se ruga ca Dumnezeu să-i descopere taina, a auzit un glas care i-a spus:

– Nu cere cele la care mintea și puterea cunoașterii tale nu poate ajunge. Nici să cercetezi cele ascunse, pentru că judecățile lui Dumnezeu sunt abis. Dar fiindcă cauți să afli, coboară în lume, stai într-un loc ascuns și ia aminte la cele pe care le vei vedea, ca să înțelegi din această mică experiență o mică parte din judecățile lui Dumnezeu. Și atunci vei cunoaște că ocârmuirea proniatoare a lui Dumnezeu pentru toate făpturile este neînțeleasă.

Pustnicul, auzind acestea, a coborât cu multă luare-aminte în lume și a ajuns la o livadă, care era străbătută de un drum foarte umblat. Acolo aproape era o cișmea și un copac bătrân, în scorbura căruia a intrat bătrânul și s-a ascuns bine.

După puțină vreme a trecut un bogat călare pe cal. S-a oprit puțin ca să bea apă și să se odihnească. După ce și-a potolit setea, a scos din buzunar o pungă cu o sută de galbeni și-i număra. Când a sfârșit de numărat, a vrut să-și pună punga iarăși în buzunar, dar din neatenție a pus-o pe lângă și ea a căzut în iarbă. A mâncat, s-a odihnit, a dormit, iar după ce s-a sculat, a încălecat pe cal și a plecat fără să observe ceva în legătură cu punga. Continuă lectura →

A mântuit-o o bucăţică de anaforă!

Publicat la de

anafura1Istorioara pe care am să v-o povestesc este adevărată, cu toate datele greu de crezut pe care le conține. S-a petrecut la începutul lui Decembrie 2007. Preocupările și grijile vieții de zi cu zi m-au doborât în acea vreme, dar mai ales niște probleme familiale mi-au pricinuit o mare supărare. Ca să mă consolez, îmi spuneam că viața le are și pe acestea. Însă ceea ce am simțit în acea dimineață a fost pentru mine – așa gândeam eu – decisiv.

Din ziua precedentă avea niște restanțe de rezolvat și mai ales economice, care mi-au pricinuit multă supărare și m-au stresat mult. Am mers la casieria personalul de serviciu unde lucrez și am scos suma unui împrumut de 20.000 euro, pentru a achita datoria la banca, care-mi scosese la licitație casa de la țară și voiau să-i pună sechestru. Eram foarte mâhnită, pentru că această casă s-a făcut cu multă trudă și în fiecare vară mergeam acolo cu copii și ne petreceam concediul. Nu voiam sub nici un motiv s-o pierd, deși financiar eram într-o situație dificilă, căci mă bazam numai pe salariul ce-l aveam. În cele din urmă am cerut acest împrumut, pentru care îmi țineau lunar 250 euro din salariu. De îndată ce am luat banii numerar, am mers la bancă și am trimis 6.000 euro la un unchi, care s-a pus garant ca să nu-mi confiște casa, iar ceilalți 14.000 voiam să-i pun într-un cont în bancă, pe care încă nu-l aveam. Dar până să termin toate formalitățile, banca a închis.

Și astfel m-am gândit să las banii, cu toate hârtiile așa cum erau, în mașină, în buzunarul de la ușa șoferului. Cine să umble acolo? De altfel, dis-de-dimineață aveam să merg să-i depun. Niciodată nu am pierdut ceva din mașină. Am pus așadar banii și hârtiile într-un plic din cele ale serviciilor publice, în care casierița ne dădea salariul în fiecare lună. Deși nu eram de acord cu aceste plicuri, considerând modul acesta învechit, totuși eu le păstram pentru a le folosi la nevoie. Poate vă obosesc cu aceste amănunte, însă veți vedea mai departe de ce le menționez.

În acea dimineață am pornit să merg la bancă pentru a depune banii. De obicei parcam mașina la parterul blocului unde locuiam, însă în acea seară am parcat-o puțin mai departe de bloc, pentru că cineva îmi ocupase locul meu de parcare. Am mers acolo unde o parcasem de cu seară, într-un loc sigur, însă mașina nicăieri. Continuă lectura →