Arhive pe categorii: Dr. Nicolae C. Paulescu

Ştiinţa fără Dumnezeu cade în absurd.

Publicat la de

nicolae-paulescu insulin inventorIDEEA DE DUMNEZEU IN ŞTIINŢĂ

Ideea de « Dumnezeu » este o noţiune fundamentală fără de care ştiinţa cade în absurd.

Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care 1-a primit orbeşte pentru că el s’a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza descoperirilor ei celor mai recente. El s’a servit de prestigiul ştiinţei, — el care, ca sistem, este negaţia ştiinţei, — ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei s’a introdus în şcoli, unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor şi a tinerilor neexperimentaţi care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de desvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr, — şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii.

Ca orice eroare, materialismul însemnează ignoranţă fie prin lipsă de cultură, fie prin lipsă de inteligenţă…   fie prin pasiune.

La şaptesprezece ani, eram materialist pentrucă nu aveam decât
o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentrucă raţiunea
mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot
ce auzeam şi citeam; pentru că, căzusem în cursa unei perfide afirmaţii
că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti.                                       ‘

Ei bine, — dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr’un studiu con­tinuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţui­toare, — sau dacă din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas copilăreşti, cum erau la acea vârstă, — sau dacă nu aş fi con­statat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, — aş fi şi astăzi, o victimă a acestei doctrine.

Adepţii materialismului au repetat de atâtea ori că ştiinţa modernă a izgonit definitiv din domeniul său ideea de « Dumnezeu », — ei au ştiut să manevreze aşa de bine, — că astăzi multora le este ruşine să pronunţe cuvântul  « Dumnezeu » faţă de martori.

Toate acestea s’au făcut în numele ştiinţei.

Şi totuşi, marii savanţi, creatorii şi gloriile ştiinţei, au admis toţi, şi au proclamat existenţa lui Dumnezeu. Fără a mai vorbi de Copernic, de Kepler, de Galileu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibnitz, de Newton,-—putem cita ca teişti declaraţi:

1° — marii astronomi: Herschell, —Laplace, — Le Verrier, Faye...

2° — marii matematicieni: Euler, — Cauchy, — Hermite, — Hirn...

3° — fundatorii chimiei moderne: Lavoisier, — Berzelius, — Ber-thollet,— Cfay-Lussac,— Liebig,— Thenard,— J. B. Dumas,— Chevreul şi Wiirtz…

4° — fundatorii fizicii moderne: Reaumur, — Volta, — Ampere, —
J. B. Biot, — Faraday, — Robert Mayer (întemeetorul energeticii fiinţei
vieţuitoare),—Fresnel, —Maxwell, — Wiîliam Thompson (Lord Kel-
vin), — Branly, — Marconi___

5° Iluştrii iniţiatori ai ştiinţelor naturale moderne (zoologie, botanică, geologie şi paleontologie, medicină, anatomie, fiziologie, chimie biolo­gică şi microbiologie): Buffou, — Linne, — Antoine de Jussieu, — Ber-nard de Jussieu, — Haller, — Cuvier, — De Blainville, — Latreille, — Etienne Geoîfroy Saint-Hilaire, — Isidore Geoîfroy Saint-Hilaire, — Louis Agassiz, — A. Milne-Edwards, — Gratiolet, — A. de Quatre-fages, — Brogniard (tatăl), — Brogniard (fiul), — Elie de Beaumont, — Van Beneden, — De Bonnard, — Ed. de Verneuil, — Homalius d’Hal-loy, — Hauy, — Barrande, — Gaiidry, — De Lapparent, — Dupuytren, Laennec, — Lancereaux, — Cruveilhier,— Flourens, — Jurien de la Gra-viere, — Claude Bernard, — Pasteur, — Roux, — Calmette, — Armand-Gautier, — Pierre Termier, — Henri Gonthier, — Wilîrid Kilian…

Iată de altfel, pasaje culese din operile câtorva din aceşti oameni mari de ştiinţă, Continuă lectura →

Generaţia spontanee şi darwinismul

Publicat la de

nicolae paulescuIn Convorbiri literare (aprilie 1903), domnul Dr. Leon imi face onoarea de a discuta – “in interesul tinerimii universitare” – o lectie a mea intitulata “Generatia spontanee si darwinismul in fata metodei experimentale”.

Socotesc, la randul meu, ca este in “interesul tinerimii universitare” sa raspund d-lui Dr. Leon si voi profita de ocazie pentru a preciza unele puncte peste care, in lectia mea, din cauza timpului limitat, am fost nevoit sa trec fara sa insist.

Generatia spontanee si darwinismul sunt – dupa cum se exprima D-l Dr. Leon – “doua chestiuni biologice dintre cele mai importante, care au preocupat si preocupa pe toti naturalistii si filosofii, dand loc la numeroase si interminabile controverse”.

Examenul critic al acestor probleme, dintr-un punct de vedere cu totul nou, a avut fericitul rezultat de a atrage atentia catorva oameni de stiinta si in special a D-lui Titu Maiorescu, pe care il rog sa primeasca omagiul recunostintei mele, caci a suscitat discutia de fata, in conditii cum nu se poate mai bune.

Intr-adevar, eruditul meu adversar, D-l Dr. Leon, profesor de istorie naturala la Facultatea de Medicina din Iasi, a fost, dupa cum mi s-a spus, elevul iubit, amicul intim si chiar, ca sa zic asa, comensalul celebrului profesor de zoologie al Universitatii din Jena, Ernst v. Haeckel, care sustine astazi, cu o convingere intransigenta, cu o violenta de sectar si cu un zel de fanatic, neobisnuit in stiinta, doctrinele generatiei spontanee si transformismului.

D-l Dr. Leon este deci un reprezentant autorizat al scolii evolutioniste moderne, iar o discutie serioasa cu un om de competenta D-sale nu poate sa prezinte decat un mare interes pentru studentii universitatilor noastre. Urmarind dezbaterea cu atentie si dandu-si seama de ce parte este adevarul, ei vor putea dobandi, asupra acestor probleme capitale, convingeri profunde si neclintite, capabile de a le influenta intreaga viata intelectuala si chiar morala.

Prima parte a lectiei mele este consacrata examenului critic, din punctul de vedere al metodei experimentale, al doctrinei cunoscute sub numele de “Generatia spontanee”.

Incep prin a-i formula ipoteza, in mod stiintific, dupa ce am aratat rationamentul prin analogie care i-a dat nastere; “Initial, cauza eficienta a formarii substantei vii a fost combinatia, in proportii definite, a anumitor elemente chimice (C, H, O, Az, S); aceasta formare a avut loc spontaneu, adica fara alta interventie decat aceea a energiei pe care o poseda materia acestor elemente”.

Ma intreb apoi, daca o asemenea problema “face parte din domeniul stiintei experimentale sau din cel al filosofiei”? Continuă lectura →

„Ştiu că Dumnezeu există!”

Publicat la de

coperta paulescu4

A demonstra existenţa unei cauze prime a vieţii, imateriale, unice şi infinit înţelepte – iată limita sublimă la care ajunge fiziologia. Această cauză primă este Dumnezeu. Omul de ştiintă nu se poate deci mulţumi să zică: Credo in Deum [Cred în Dumnezeu]. El trebuie să afirme: Scio Deum esse [Ştiu că Dumnezeu există].”

Dr. N. C. Paulescu

Conceptul de Finalitate din Biologie confirma existenţa Lui Dumnezeu

Publicat la de

Nicolae-PaulescuVă rog să notaţi, Domnilor, că, la fiinţele multicelulare, organizarea diferenţiează celulele embrionului şi formează organe care nu vor funcţiona decât mai târziu.

Astfel, pentru a lua doar câteva exemple din multele posibile: glandele digestive, ca ficatul şi pancreasul, ale căror celule se diferenţiează chiar din primele zile ale vieţii embrionare, nu vor funcţiona decât mai târziu, după naştere; celulele corneei şi ale cristalinului devin transparente în timpul vieţii intrauterine, pentru ca abia mai târziu, după naştere să lase să treacă razele luminoase, care vor trebui să cadă pe retină; organele genitale, ale căror celule se formează chiar de la începutul perioadei fetale, nu vor îndeplini rolul lor decât foarte târziu, în perioada pubertăţii, iar glandele mamare, ale căror celule sunt diferenţiate tot înainte de naştere, nu vor intra în funcţiune decât în urma unei sarcini.

Şi ceea ce am spus despre aceste câteva feluri de celule şi organe se aplică, fără excepţie, la toate celulele şi la toate organele fiinţei vieţuitoare.

Vă mai rog să notaţi că această organizare, atât de minunantă prin complexitatea şi mai ales prin finalitatea ei, se îndeplineşte fără ştirea fiinţei vieţuitoare. La om, şi cu atât mai vârtos la animale şi la toate celelalte fiinţe vieţuitoare, nici mama, nici fătul, de exemplu, nu au cunoştinţe de actele organizării, care totuşi se realizează cu o perfecţiune şi cu o precizie de neînchipuit.

Şi dacă actele organizării sunt inconştiente, afortiori, scopul lor trebuie să fie ignorat de fiinţa vieţuitoare care le execută.

Organizarea – cu atributele sale esenţiale de finalitate şi inconştienţă – se observă la toate fiinţele vieţuitoare şi numai la acestea. Ea constituie un important caracter distinctiv al acestor fiinţe.

Lecţie ţinută la Facultatea de Medicină din Bucureşti, în ziua de 14 Februarie 1905

Sursa: „Noţiunile ‘Suflet’ şi ‘Dumnezeu’ în Fiziologie” – Dr. N. C. Paulescu (pag. 88 – pag. 89)