Arhive pe etichete: smerenia

Lecția de smerenie – Sfântul Paisie Aghioritul

Publicat la de

CuviosulPaisieAghioritulÎnainte de Postul Mare din anul 1977, arhiepiscopul Stelian al Australiei l-a invitat pe Egumenul Mănăstirii Stavronikta, pe Părintele Vasilie precum și pe părintele Paisie, ca să-i ajute pe grecii aflați în străinătate să se pregătească pentru Paști prin pocăință și mărturisire. Timp de o lună, cât au stat acolo, au mers în diferite parohii, unde Părintele Vasilie spovedea, iar părintele Paisie îi pregătea pe oameni pentru spovedanie. […]

Într-o parohie, preotul l-a rugat să vorbească mai întâi adulților și apoi copiilor lor. Copiii nu cunoșteau limba greacă și preotul le traducea. Părintele Paisie le a spus mai întâi că omul trebuie să fie simplu și viața sa simplificată și că fiecare făptură a lui Dumnezeu este binecuvântată și trebuie să o cinstim nu numai omul ci și animalele și plantele. Preotul l-a rugat să le mai spună câteva cuvinte copiilor, însă a urmat tăcere. Copiii stăteau nemișcați, cu ochii ațintiți la Stareț, în vreme ce el îi privea cu dragoste și nu spunea nimic. În cele din urmă s-a ridicat și, făcând o metanie până la pământ, a spus: ”Rămâneți cu bine! Hristos să fie totdeauna cu voi!” Această mișcare neașteptată l-a impresionat adânc pe evlaviosul preot, care mai târziu a zis: ”Copiii ar fi uitat repede oricâte cuvinte le-ar fi spus părintele Paisie, însă nu vor uita niciodată ceea ce au văzut ochii lor: felul cum și-a luat rămas bun cu metania până la pământ și smerenia sa”. 

Sursa: SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL, 2017, Editura Evanghelismos (pagina 272)

Sursa pozei: https://www.doctorulzilei.ro/rugaciunea-sfantului-paisie-aghioritul-pentru-lume-chiar-si-un-suspin-pentru-durerea-celuilalt-este-o-rugaciune-din-inima/

Măsura smereniei

Publicat la de

Sfantul Cuvios Antonie cel MareOdată, Cuviosul Antonie cel Mare a auzit un glas care i-a zis: ”Antonie, n-ai ajuns încă la acea măsură a desăvârșirii duhovnicești pe care o are cutare tăbăcar, care trăiește în Alexandria.” Atunci, Cuviosul Antonie, care se străduia să-și însușească toate virtuțiile, nu numai pe ale pustnicilor, ci pe ale tuturor creștinilor îndeobște, a lăsat pustia și, cu insuflarea lui Dumnezeu, a găsit casa unde trăia tăbăcarul. A intrat în casă, i-a făcut tăbăcarului închinăciune și a zis: ”Spune-mi,  robule al lui Dumnezeu, ce nevoințe faci tu aici, trăind în lume? Căci pentru tine am venit, părăsind pustia. Spune-mi, cum săvârșești lucrarea mântuirii tale?” Omul, smerit, s-a mirat și a răspuns: ”Avo, ce nevoințe pot săvârși eu în lume!? Drept îți spun că nu fac aproape nimic bun! De fiecare dată când mă scol dimineața din pat și mă duc la lucru, mă gândesc așa: <<Doamne, toți în cetatea asta se mântuiesc, căci fac lucrurile dreptății, și numai eu, ca un necredincios, voi pieri. Miluiește-mă, Dumnezeule!>> – și așa mă rog Domnului de-a lungul zilei, și când mă culc la fel mă gândesc, că toți se vor învrednici de Împărăția lui Dumnezeu și numai eu voi fi lipsit de această slavă.”

Marele Antonie s-a mirat și făcându-i închinăciune tăbăcarului, i-a zis: ”Cu adevărat, de mulți ani mă nevoiesc în pustie, adaug osteneli peste osteneli, posturi peste posturi, înfrânare peste înfrânare, dar încă n-am ajuns la asemenea stare a duhului cum ai ajuns tu, robule al lui Dumnezeu!”

Sursa: Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, Editura Sophia, 2010 – pag. 78-79

Smerenia – vesmant al Divinitatii

Publicat la de

Parintele Paisie Aghioritul vorbind catre oamenii ce i-au trecut pragul chiliei dansului. Partea a II-a

Transcript:

Radacina vietii neprihanite este studiul continuu al Cuvantului divin. Acest Cuvant al Lui Dumnezeu, ne obliga sa ne intelegem scopul nostru, sa alegem ca exemplu viata Sa sfanta si sa urmam toate virtutiile Sale. Invatatura Lui Iisus este lumina. Omul care doreste sa inteleaga toate invataturile Domnului, trebuie sa creada in Iisus si trebuie sa-si duca viata conform cu viata Lui Hristos. De asemenea, trebuie sa-i para rau pentru fiecare ofensa.

Dobandirea de bunuri lumesti este o vanitate. Este o desertaciune. Sufletul care il iubeste pe Dumnezeu, isi gaseste odihna in Dumnezeu, si nu in desertaciunea lumii. Sufletul nu-si poate gasi odihna in ideile seculare, adica in lux, in relaxare, in bunastare. Sufletul nu-si poate gasi odihna in acestea, de aceea vedem oameni care le au pe toate acestea, dar care nu au odihna, nici bucurie. Deci, pentru a gasi bucurie si odihna, sufletul nostru trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Iar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, pentru ca un om sa-l iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa creada in Evanghelii, in toate Evangheliile, nu doar o parte a Evangheliilor, nu doar in cateva capitole ale Evangheliilor ci in toate Evangheliile. Si pentru ca un om sa creada in toate Evangheliile lui Dumnezeu, el trebuie sa fie eliberat de lucrurile materiale. Iar pentru ca un om sa fie eliberat de lucrurile materiale, nu trebuie sa le iubeasca pe acestea. Omul care este lacom, este un sclav al patimilor. Pentru a ne suprima patimile, trebuie sa devenim milosi. Cel milos trebuie sa dea din ceea ce a castigat prin munca sa grea, prin transpiratia sa, nu prin nedreptatati. Orice om cu mila trebuie sa fie drept, pentru ca daca nu este drept, el este orb. El nu poate sa vada, nu poate sa vada, deoarece el nu poate fura si rani pe alti oameni si apoi sa faca mila.

Continuă lectura →