Mărturia călătorului francez Aubry de la Motraye (1674-1743) despre martiriul Sfinților Brâncoveni.

„Gâdele i-a pus pe toți să stea în genunchi la o oarecare depărtare unul de altul și să-și scoată căciulile de pe cap; și după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întâi, dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, apoi al ginerelui și apoi al ginerelui mai mare. Dar când ridică sabia să taie capul celui mai tânăr, în vârstă de șaisprezece ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruțe viața, primind în schimb să se facă musulman;
atunci tatăl său, dojenindu-l și îndemnându-l mai bine să moară de o mie de ori, dacă s-ar putea, decât să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi cu câțiva ani mai mult pe pământ, acesta spuse gâdelui: Vreau să mor creștin, lovește! Și îndată gâdele îi reteză capul, ca și celorlalți. În sfârșit, îl decapită și pe tată; după aceea trupurile au fost aruncate în mare, iar capetele duse și expuse în fața porții celei mari a seraiului și au rămas acolo timp de trei zile. Așa s-a sfârșit acest principe nefericit, după ce a cârmuit Țara Românească douăzeci și șase de ani”