Înainte de Postul Mare din anul 1977, arhiepiscopul Stelian al Australiei l-a invitat pe Egumenul Mănăstirii Stavronikta, pe Părintele Vasilie precum și pe părintele Paisie, ca să-i ajute pe grecii aflați în străinătate să se pregătească pentru Paști prin pocăință și mărturisire. Timp de o lună, cât au stat acolo, au mers în diferite parohii, unde Părintele Vasilie spovedea, iar părintele Paisie îi pregătea pe oameni pentru spovedanie. […]

Într-o parohie, preotul l-a rugat să vorbească mai întâi adulților și apoi copiilor lor. Copiii nu cunoșteau limba greacă și preotul le traducea. Părintele Paisie le a spus mai întâi că omul trebuie să fie simplu și viața sa simplificată și că fiecare făptură a lui Dumnezeu este binecuvântată și trebuie să o cinstim nu numai omul ci și animalele și plantele. Preotul l-a rugat să le mai spună câteva cuvinte copiilor, însă a urmat tăcere. Copiii stăteau nemișcați, cu ochii ațintiți la Stareț, în vreme ce el îi privea cu dragoste și nu spunea nimic. În cele din urmă s-a ridicat și, făcând o metanie până la pământ, a spus: ”Rămâneți cu bine! Hristos să fie totdeauna cu voi!” Această mișcare neașteptată l-a impresionat adânc pe evlaviosul preot, care mai târziu a zis: ”Copiii ar fi uitat repede oricâte cuvinte le-ar fi spus părintele Paisie, însă nu vor uita niciodată ceea ce au văzut ochii lor: felul cum și-a luat rămas bun cu metania până la pământ și smerenia sa”. 

Sursa: SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL, 2017, Editura Evanghelismos (pagina 272)

Sursa pozei: https://www.doctorulzilei.ro/rugaciunea-sfantului-paisie-aghioritul-pentru-lume-chiar-si-un-suspin-pentru-durerea-celuilalt-este-o-rugaciune-din-inima/