Îngăduie-mi să te întreb, iubite frate creştine, pe tine, cel ce deseori faci să răsune cerul şi pământul cu strigătele tale pline de durere, spune-mi, ce te necăjeşte atât de mult: voia (intenţia) celui ce te necăjeşte sau numai puterea lui (posibilitatea de a-şi înfăptui intenţia) sau şi una şi alta? Îmi răspunzi: Mă necăjesc şi una şi alta deopotrivă. Iar eu îţi voi spune că nici voia rău-intenţionată, nici ducerea ei la împlinire (puterea) nu-ti pot pricinui niciun necaz: reaua intenţie (voie) fără putere este neînsemnată şi nu îţi face niciun rău, iar ducerea întenţiei la împlinire depinde de îngăduinţa, adică de voia lui Dumnezeu, care este dreaptă şi sfântă.

Tu ştii că toată puterea este de la Dumnezeu, pentru ce, deci, te întristezi şi îl învinuieşti pe cel ce te-a necăjit, că ti-a făcut nu altceva, decât numai ceea ce i-a fost îngăduit de Dumnezeu, fiindcă fără îngăduinţa Lui nu te-ar fi putut necăji. Îmi spui: Potrivnicul meu mi-a făcut cea mai mare nedreptate. Spune-mi: Ce nedreptate? Fiindcă pentru păcatele tale te pedepseşte Dumnezeu, ori te învaţă răbdarea ori îţi sporeşte răsplata pentru jignirea ta nedreaptă şi tu te socoteşti nedreptăţit? Pe acest om viclean, zici tu, şi voia lui cea rea eu îi urăsc.

Dar tu întotdeauna îţi îndrepţi atenţia spre faptele celorlalţi oameni, eu, însă, te sfătuiesc să îţi îndrepţi privirea mai bine către Dumnezeu şi conştiinţa ta (ochiul cel lăuntric şi nepărtinitor). Voia omenească, măcar că este rea şi necuviincioasă, ce ti-ar putea face? În ce ar consta izbânda ei? Nu te plângi atât de faptul că potrivnicul tău a voit să-ţi facă rău cât de faptul că el ţi-a făcut rău şi că a putut să-ţi facă rău? Dar cine a îngăduit acestea şi de ce a putut el să-ţi facă rău? Nu din voia şi cu puterea lui Dumnezeu? Iar, dacă a fost din voia şi cu puterea lui Dumnezeu, atunci a fost după judecăţile Lui cele drepte, vrednice de laudă şi sfinte.

Prin urmare, ori să taci, ori să-ţi îndrepţi plângerile către îngăduinţa lui Dumnezeu şi aceasta din urmă s-o întipăreşti bine în sufletul tău, că Dumnezeu niciodată nu îngăduie ca voia rea a celuilalt să-ţi poată pricinui vreun rău, care să nu fie spre folosul tău, numai dacă tu singur nu îţi faci ţie însuţi rău. Şi cine ne poate face nouă rău dacă noi râvnim tot timpul la bine?

Mă întrebi: Dacă cineva a ucis un om nevinovat, a procedat drept sau nedrept? Continuă lectura →