Dumnezeu îngăduie răul pentru o cauză dreaptă

Sfantul Ioan Maximovici Mitropolitul de Tobolsk si SiberiaÎngăduie-mi să te întreb, iubite frate creştine, pe tine, cel ce deseori faci să răsune cerul şi pământul cu strigătele tale pline de durere, spune-mi, ce te necăjeşte atât de mult: voia (intenţia) celui ce te necăjeşte sau numai puterea lui (posibilitatea de a-şi înfăptui intenţia) sau şi una şi alta? Îmi răspunzi: Mă necăjesc şi una şi alta deopotrivă. Iar eu îţi voi spune că nici voia rău-intenţionată, nici ducerea ei la împlinire (puterea) nu-ti pot pricinui niciun necaz: reaua intenţie (voie) fără putere este neînsemnată şi nu îţi face niciun rău, iar ducerea întenţiei la împlinire depinde de îngăduinţa, adică de voia lui Dumnezeu, care este dreaptă şi sfântă.

Tu ştii că toată puterea este de la Dumnezeu, pentru ce, deci, te întristezi şi îl învinuieşti pe cel ce te-a necăjit, că ti-a făcut nu altceva, decât numai ceea ce i-a fost îngăduit de Dumnezeu, fiindcă fără îngăduinţa Lui nu te-ar fi putut necăji. Îmi spui: Potrivnicul meu mi-a făcut cea mai mare nedreptate. Spune-mi: Ce nedreptate? Fiindcă pentru păcatele tale te pedepseşte Dumnezeu, ori te învaţă răbdarea ori îţi sporeşte răsplata pentru jignirea ta nedreaptă şi tu te socoteşti nedreptăţit? Pe acest om viclean, zici tu, şi voia lui cea rea eu îi urăsc.

Dar tu întotdeauna îţi îndrepţi atenţia spre faptele celorlalţi oameni, eu, însă, te sfătuiesc să îţi îndrepţi privirea mai bine către Dumnezeu şi conştiinţa ta (ochiul cel lăuntric şi nepărtinitor). Voia omenească, măcar că este rea şi necuviincioasă, ce ti-ar putea face? În ce ar consta izbânda ei? Nu te plângi atât de faptul că potrivnicul tău a voit să-ţi facă rău cât de faptul că el ţi-a făcut rău şi că a putut să-ţi facă rău? Dar cine a îngăduit acestea şi de ce a putut el să-ţi facă rău? Nu din voia şi cu puterea lui Dumnezeu? Iar, dacă a fost din voia şi cu puterea lui Dumnezeu, atunci a fost după judecăţile Lui cele drepte, vrednice de laudă şi sfinte.

Prin urmare, ori să taci, ori să-ţi îndrepţi plângerile către îngăduinţa lui Dumnezeu şi aceasta din urmă s-o întipăreşti bine în sufletul tău, că Dumnezeu niciodată nu îngăduie ca voia rea a celuilalt să-ţi poată pricinui vreun rău, care să nu fie spre folosul tău, numai dacă tu singur nu îţi faci ţie însuţi rău. Şi cine ne poate face nouă rău dacă noi râvnim tot timpul la bine?

Mă întrebi: Dacă cineva a ucis un om nevinovat, a procedat drept sau nedrept? Continuă lectura

„Ultimul cuvant”

ULTIMUL CUVANT

rostit in apararea sa

de

Mircea M. Vulcanescu

in ziua de 15 ianuarie 1948

in fata Curtii de Apel din Bucuresti, Sectia a IX-a Criminala,

in procesul celui de-al doilea lot al fostilor ministrii si subsecretari de stat

din guvernarea maresalului Antonescu

– acuzati ca au provocat dezastrul tarii –

in baza legilor nr. 312/1945, 455/1946 si 291/1947 [1]

Domnule Presedinte si Onorata Curte,

Cand am cerut sa vad Jurnalul Consiliului de Ministri prin care s-a aprobat sa fiu trimis in judecata si actele care l-au premers [2], nu am facut-o din spirit de sicana; ci, nedumerit asupra imprejurarilor in care se petrecea aceasta incuviintare, am voit sa ma lamuresc daca prin acel act, care hotara soarta mea, s-a urmarit pedepsirea unui vinovat ori jertfirea unei victime.

1296842204mircea vulcanescu 200Cinstita Curte va intelege, poate, nedumerirea mea, amintindu-si, din cele declarate inaintea ei de un martor, ca aceasta aprobare pornea de la aceiasi oameni care, cu cateva zile mai inainte, socotisera, lucru chibzuit pentru ei si folositor pentru tara, sa ma cheme si sa ma consulte, ca tehnician, asupra raspunsurilor de dat, in numele tarii, la scaunul cel mare care avea sa hotarasca soarta pacii [3]. Ba chiar, isi insusisera parerile modeste izvorite din judecata mea si din ravna mea pentru tara.

Continuă lectura