În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Iubiți credincioși, am auzit citindu-se o evanghelie mai lungă, care iată la rândul ei este compusă din alte trei pericope, alte trei evanghelii care în mod firesc ele se citesc la anumite momente. A fost prima evanghelie rânduită pentru ziua de astăzi, ziua învierii, adică pentru Duminica de astăzi. A fost apoi evanghelia rânduită pentru prăznuirea Sfântului Mucenic Nestor pe care noi astăzi îl prăznuim împreună cu cuviosul nostru părinte Dimitrie cel Nou. Sfântul Nestor știm că este acel tânăr care s-a luptat cu Lie și prin binecuvântarea Sfântului Dimitrie, l-a înfrânt pe Lie. Și pentru că a fost o mare pierdere împăratul Maximilian. Iată astăzi prăznuim și pe Sfântul Mucenic Nestor, ca mucenic. Și bineînțeles s-a citit și evanghelia cuviosului Dimitrie cel Nou, care a și prilejuit să fie mare sărbătoare astăzi la noi în capitală. Pentru că el după cum spune Evanghelia este ocrotitorul Bucureștiului. Deci cu alte cuvinte iubiți credincioși suntem astăzi într-o întreită sărbătoare. Și această întreită sărbătoare aduce în amintire o mirare a Sfântului Proroc David care zice: ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.” Și minunat este și astăzi Dumnezeu întru sfinții săi. Sigur, și între Sfinții Dimitrie și Nestor, și Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir care a fost ieri prăznuit, și alți sfinți care sunt trecuți în sinaxar dar pentru că n-au putut încăpea cu numele în calendar ei sunt astăzi prăznuiți, și nu numai ei, ci și cei astăzi în biserică, și în biserici și în pelerinaje. Pentru că Dumnezeu pe toți ne vede sfinți. E adevărat că noi nu ne vedem sfinți, dar El ne vede sfinți. De ce oare psalmistul David s-a minunat și a zis: ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”? Să ne gândim iubiți credincioși, cum este un tată înconjurat de fii săi, dar nu orice fii, dintr-aceia ascultători, și cuminți, înțelepți, buni, pentru că așa sunt sfinții. Dacă ar fi să facem, să zic, un potret robot al fiilor, am lua Evanghelia de la Matei capitolul 5 și urmărim fericirile, adică fericirile unui sfânt sau a unui om care este fericit datorită sfințeniei. Pentru că sfințenia îl face pe om să fie fericit și lucrarea pe care el o are în el, o lucrare omenească și dumnezeiască, pentru că omul nu-și poate lua singur această lucrare; e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Deci împărtășindu-se de această lucrare el devine casnic al lui Dumnezeu, devine sfânt. Și care sunt aceste însușiri ale sfinților? Am auzit ieri Evanghelia care s-a citit la ziua cuviosului, la prăznuirea Cuviosului Dimitrie:

”Fericiți cei săraci cu duhul!”

prima fericire. Prima însușire a sfinților, sunt săraci cu duhul. Care duh? Continuă lectura →