Arhive pe etichete: îngăduinţa lui Dumnezeu

De ce a îngăduit Dumnezeu existența lui Hitler?

Publicat la de

mitropolitul_antonie_de_sourojÎn 1972, Mitropolitul Antonie de Suroj a participat la o discuție transmisă la radioul britanic. Oponentul său a fost jurnalistul britanic Anatoly Goldberg (1910-1982), un agnostic născut în Riga, Letonia și care a emigrat mai târziu în Marea Britanie. Discuția ce a urmat a devenit un capitol dintr-o carte intitulată, Dumnezeu: Da sau Nu? Discuţii între credincioşi şi necredincioşi:

Anatoly Goldberg:

Preasfinția Voastră, am cunoscut oameni care au devenit credincioși pentru că erau frământați de problema manifestării răului. Am cunoscut de asemenea oameni care au fost dezamăgiți de religie din același motiv. Prima categorie de oameni considera sau a ajuns să creadă că cele două concepte de bine și rău nu puteau să apară singure ci că binele și răul a fost creat de o putere mai mare. De ce binele există, le este clar bineînțeles, însă sperau să găsească răspunsul în religie la întrebare de ce există răul. A doua categorie, a oamenilor dezamăgiți de religie, a ajuns la concluzia că religia nu răspunde la provocarea de a împăca existența Dumnezeului Atotțiitor, Întruchiparea bunătății și a dreptății, cu ceea ce se întâmplă în lume, nu numai în cadrul relațiilor interumane ci și în natură, unde domnește haosul, vrajba și cruzimea. Ce răspuns puteți da la această problemă?

Mitropolitul Antonie de Suroj (Anthony Bloom):

Este o chestiune foarte dificilă în sensul că putem pleca de la același postulat fie prin credință fie prin îndoială. Cred că un creștin ar da în linii mari următorul răspuns: Da, Dumnezeu este Atotputernic, însă El l-a creat pe om liber, iar această libertate aduce cu sine posibilitatea binelui sau a răului, posibilitatea abaterii de la legea vieții sau din contră, participarea la această lege. Cred că problema libertății stă la baza ideii de bine și rău. Dacă Dumnezeu l-ar fi creat pe om incapabil de a face greșeli, atunci acesta nu ar fi putut săvârși nimic pozitiv. De exemplu, dragostea nu poate fi percepută în afara libertății. Nu poți să te dăruiești dacă este imposibil să refuzi să o faci, nu poți iubi pe cineva dacă asta înseamnă o relație mecanică. Dacă nu ar exista libertatea de a refuza sau renunța, dacă nu ar exista în cele din urmă posibilitatea răului, atunci iubirea nu ar fi nimic mai mult decât o simplă putere a atracției, o putere care unește, dar care nu creează nicio relație de moralitate între cei implicați.

Anatoly Goldberg:

De ce? Ar putea asta să însemne că răul există doar pentru a distinge binele, prin contrast? Continuă lectura →

Dumnezeu îngăduie răul pentru o cauză dreaptă

Publicat la de

Sfantul Ioan Maximovici Mitropolitul de Tobolsk si SiberiaÎngăduie-mi să te întreb, iubite frate creştine, pe tine, cel ce deseori faci să răsune cerul şi pământul cu strigătele tale pline de durere, spune-mi, ce te necăjeşte atât de mult: voia (intenţia) celui ce te necăjeşte sau numai puterea lui (posibilitatea de a-şi înfăptui intenţia) sau şi una şi alta? Îmi răspunzi: Mă necăjesc şi una şi alta deopotrivă. Iar eu îţi voi spune că nici voia rău-intenţionată, nici ducerea ei la împlinire (puterea) nu-ti pot pricinui niciun necaz: reaua intenţie (voie) fără putere este neînsemnată şi nu îţi face niciun rău, iar ducerea întenţiei la împlinire depinde de îngăduinţa, adică de voia lui Dumnezeu, care este dreaptă şi sfântă.

Tu ştii că toată puterea este de la Dumnezeu, pentru ce, deci, te întristezi şi îl învinuieşti pe cel ce te-a necăjit, că ti-a făcut nu altceva, decât numai ceea ce i-a fost îngăduit de Dumnezeu, fiindcă fără îngăduinţa Lui nu te-ar fi putut necăji. Îmi spui: Potrivnicul meu mi-a făcut cea mai mare nedreptate. Spune-mi: Ce nedreptate? Fiindcă pentru păcatele tale te pedepseşte Dumnezeu, ori te învaţă răbdarea ori îţi sporeşte răsplata pentru jignirea ta nedreaptă şi tu te socoteşti nedreptăţit? Pe acest om viclean, zici tu, şi voia lui cea rea eu îi urăsc.

Dar tu întotdeauna îţi îndrepţi atenţia spre faptele celorlalţi oameni, eu, însă, te sfătuiesc să îţi îndrepţi privirea mai bine către Dumnezeu şi conştiinţa ta (ochiul cel lăuntric şi nepărtinitor). Voia omenească, măcar că este rea şi necuviincioasă, ce ti-ar putea face? În ce ar consta izbânda ei? Nu te plângi atât de faptul că potrivnicul tău a voit să-ţi facă rău cât de faptul că el ţi-a făcut rău şi că a putut să-ţi facă rău? Dar cine a îngăduit acestea şi de ce a putut el să-ţi facă rău? Nu din voia şi cu puterea lui Dumnezeu? Iar, dacă a fost din voia şi cu puterea lui Dumnezeu, atunci a fost după judecăţile Lui cele drepte, vrednice de laudă şi sfinte.

Prin urmare, ori să taci, ori să-ţi îndrepţi plângerile către îngăduinţa lui Dumnezeu şi aceasta din urmă s-o întipăreşti bine în sufletul tău, că Dumnezeu niciodată nu îngăduie ca voia rea a celuilalt să-ţi poată pricinui vreun rău, care să nu fie spre folosul tău, numai dacă tu singur nu îţi faci ţie însuţi rău. Şi cine ne poate face nouă rău dacă noi râvnim tot timpul la bine?

Mă întrebi: Dacă cineva a ucis un om nevinovat, a procedat drept sau nedrept? Continuă lectura →