”Când ne rugăm, scrie părintele Ioan din Kronstadt, în gândurile noastre, în chip ciudat, cele mai sfinte și mai înalte lucruri se învârt alături de lucruri pământești, lumești, de nimic; de pildă, Dumnezeu este alături de un oarecare obiect iubit – de bani, de un lucru, de o haină, de o pălărie sau de vreo mâncare gustoasă, de o băutură plăcută sau de o distincție exterioară, de o cruce, de un ordin, de o panglică și așa mai departe.”

Îndată ce rugăciunea se sfârșește, toate aceste gânduri pestrițe, incoerente, dispar însă imediat, ca niște nori risipiți de vânt. Adeseori nici măcar nu vă amintiți la ce vă gândeați în timpul rugăciunii, lucrurile care păreau atunci neobișnuit de importante și necesare, cerând neapărat o examinare serioasă.

Acest fapt arată cel mai bine prezența unei puteri străine, vrăjmașe rugăciunii, în ideile obsesive.

În fine, după spusele părintelui Ioan din Kronstadt, înrâurirea puterii rele se face simțită și în multe alte fenomene ale vieții duhovnicești. ”Fără îndoială, spune el, Continuă lectura →