Un teolog renumit s-a rugat vreme de opt ani cu osârdie și fără încetare lui Dumnezeu să-i descopere un om care să-i poată arăta calea dreaptă și adevărată către dobândirea Împărăției Cerurilor. Într-o zi, când teologul acesta era cuprins de cea mai puternică dorință de a găsi un astfel de om și nu se putea gândi la nimic altceva decât numai la a vedea un învățător și îndrumător al tainicului adevăr, și-a sporit rugămințile sale fierbinți către Dumnezeu și dintr-odată a auzit un glas ceresc, care i-a spus: ”Du-te la ușile bisericii și vei găsi omul pe care îl cauți!”. Ascultând de glasul acesta, teologul a mers repede și la ușile bisericii a găsit un cerșetor în zdrențe, ale cărui picioare erau pline de bube și de puroiul care curgea din ele. Înțeleptul teolog s-a apropiat de el și l-a salutat, zicând:

–       Bună dimineața îți doresc, bătrâne!

La aceasta, bătrânul a răspuns:

–       Niciodată nu am avut o dimineață rea.

Înțeleptul teolog, corectându-și parcă primul său salut, a spus:

–       Să-ți dea Dumnezeu tot binele!

Iar săracul a răspuns:

–       Niciodată nu m-a lovit vreun rău.

De aceasta înțeleptul teolog s-a îndoit, gândid în sinea sa că cerșetorul nu a auzit bine sau, poate, era surd. Și exprimându-și altfel salutările sale și bunele urări către bătrân, i-a spus acestuia:

–       Ce-i cu tine, bătrâne? Eu îți doresc toată fericirea.

Iar săracul i-a răspuns: Continuă lectura →