Vă pot fi de folos cu ceva?

Publicat la de

TrelogiannisB-228x310Iannis locuia într-o garsonieră săracă, pe care o moștenise de la mama sa, într-un bloc cu douăzeci de apartamente. Lucra la brutăria din cartier, iar ziua sa de muncă începea dis-de-dimineață. De acolo de unde lucra obișnuia ca în fiecare zi să umple două sacoșe cu pâine și covrigi, pe care le împărțea bătrânilor și studenților din cartier. Spunea:

–          Iată, m-am gândit să vă aduc în dar puțină pâine caldă de la domnul Apostol brutarul, ca să-l pomeniți în rugăciunile voastre.

Adevărul era că Iannis dădea în fiecare lună o mare parte din salariul său pentru a-i hrăni cu pâine pe săracii din cartierul în care locuia. Lui Apostol îi spunea că are niște prieteni bolnavi pe care îi ajută și că în schimbul serviciilor pe care le face, chipurile, primește plată.

Dar cum ajunsese să-i cunoască pe săracii din cartier? Încă de când era copil, avea obiceiul să sune la rând pe la toate ușile, nu numai în blocul său, ci și în blocurile învecinate. Le spunea tuturor cine este și îi întreba dacă au nevoie să-i ajute cu ceva:

–          Cum o duceți? Nu cumva aveți vreo problemă și vă pot fi de folos cu ceva? Copii voștrii sunt bine?

La început unii îl alungau, alții îi închideau ușa în față nevrând să vorbească cu el, fiind în mod vădit deranjați de apariția sa neașteptată, alții însă doreau ca să audă de la el, precum ei înșiși mărturiseau, vreun cuvânt de folos. În cele din urmă el învăța pe fiecare câte ceva de folos. Ajunsese să cunoască ciudățeniile și însușirile deosebite ale caracterului fiecăruia.

Nopțile obișnuia să se retragă în casa lui cea săracă și să se roage. Continuă lectura →

Doua sute de drahme

Publicat la de

Athens-AerialÎntr-o zi Iannis nu s-a dus la lucru. Domnul Apostol brutarul s-a neliniștit. Niciodată nu lipsise, așa că a trimis pe cineva acasă la el. Înainte de a ajunge la casa lui, cel trimis l-a văzut pe Iannis cum curăța cu o lopată canalizarea de pământ și de necurății.

– Bre, ai înnebunit de tot? i-a spus. Domnul Apostol te așteaptă la brutărie și tu cureți canalizarea? Crezi că o să te angajeze la primărie?

– De dimineață caut două sute de drahme, pe care le-am pierdut, însă nu-mi amintesc în care dintre cele cinci guri de canalizare au căzut, așa că le curăț pe toate. Și de vreme ce tot le-am deschis, m-am gândit să scot și gunoaiele, a spus el zâmbind. Așa că mergi și spune-i domnului Apostol că o să lucrez mai mult mâine, în schimbul orelor pe care le-am pierdut azi. Este vorba de două sute… Nu-i de glumă, a continuat el.

Atunci brutarul s-a mâniat foarte tare. De îndată ce a auzit ce s-a întâmplat, a amenințat că o să-l alunge. După cinci ore Iannis și-a terminat lucrarea și s-a întors mulțumit la casa sa.

– Ai găsit cele două sute?, l-a întrebat ironic băcanul, care tocmai trecea pe acolo. Să te duci pe la primar să ți le dea pentru că i-ai curățat canalizarea, a continuat acela râzând.

În după-amiaza aceleiași zile cerul s-a întunecat. Dintr-odată au apărut nori negri amenințători. Tuna și fulgera și s-a pornit o ploaie torențială. Drumurile s-au transformat în râuri luând tot ce găseau în calea lor, chiar și mașini. La primărie s-au semnalat multe distrugeri. Au fost inundate case, magazine, depozite. S-au pierdut averi întregi. Pompierii nu reușeau să evacueze apa. În ziua următoare primarul a mers la fața locului, ca să vadă el însuși care sunt pagubele. Toți locuitorii s-au arătat nemulțumiți deoarece canalizarea era înfundată. A mers și în cartierul lui Iannis. Acolo nu existau pagube. Băcanul, când l-a văzut, i-a zis:

– Domnule primar, să mergi să-i mulțumești lui Iannis, care ieri dimineață a curățat canalele. Ne-a izbăvit nebunia lui, fiindcă a căutat prin canale vreo două sute de drahme, pe care le pierduse.

Brutarul a spus și el același lucru primarului:

– Din fericire nebunul, domnul primar, a curățat canalele, pentru că altfel ne-ar fi înecat o asemenea ploaie. Nebunia lui ne-a scăpat de mari distrugeri.

Sursa: Iannis cel nebun pentru Hristos – Dionisie A. Makris (Editura Evanghelismos – 2010) Pag. 11

Ce vă spune inima?

Publicat la de

cuviosul-paisie-aghioritul– Părinte, spuneți-ne ceva.

– Ce să vă spun?

– Ce vă spune inima…

– Ceea ce-mi spune inima este să iau cuțitul, s-o tai bucățele, s-o împart lumii și apoi să mor.

Sursa: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul (Editura Evanghelismos – 2003) Pag. 19

„Fiecare vede ce doreşte”

Publicat la de

Patriarhul PavleÎn clădirea Patriarhiei, deseori se aminteşte dialogul dintre patriarh şi un diacon care îl însoţea peste tot. Înainte de a pleca la slujbă într-o biserică de la periferia Belgradului, diaconul îl întreabă:

– Vom merge cu maşina, desigur… nu?

– Însă patriarhul i-a răspuns cu hotărâre:

– Cu autobuzul!

Dar era o dimineaţă călduroasă, ce vestea o zi dogorâtoare. Diaconul n-ar fi vrut să meargă cu transportul în comun.

– E aglomerat, în autobuz e înăbuşitor şi mai avem şi mult de mers…, încerca el să-l înduplece pe partriarh.

– Ba vom merge! hotărî scurt Sfinţia Sa, deja fiind pe drum şi toiagul auzindu-se cum lovea asfaltul.

Diaconul, alergând după el, încercă să-i dea un argument mai puternic, după părerea lui:

– Dar Sfinţia Voastră, e vară, mulţi merg la ştrand, iar autobuzele sunt pline de lume dezgolită. Nu se cade….

Patriarhul se opri pentru o clipă, se întoarse şi-i răspunse diaconului:

– Ştiţi părinte, fiecare vede ce doreşte.

Sursa: Să fim oameni! Viaţa şi Cuvântul Patriarhului Pavel al Serbiei – Iovan Ianici (Pag. 228)

Dumnezeu îngăduie răul pentru o cauză dreaptă

Publicat la de

Sfantul Ioan Maximovici Mitropolitul de Tobolsk si SiberiaÎngăduie-mi să te întreb, iubite frate creştine, pe tine, cel ce deseori faci să răsune cerul şi pământul cu strigătele tale pline de durere, spune-mi, ce te necăjeşte atât de mult: voia (intenţia) celui ce te necăjeşte sau numai puterea lui (posibilitatea de a-şi înfăptui intenţia) sau şi una şi alta? Îmi răspunzi: Mă necăjesc şi una şi alta deopotrivă. Iar eu îţi voi spune că nici voia rău-intenţionată, nici ducerea ei la împlinire (puterea) nu-ti pot pricinui niciun necaz: reaua intenţie (voie) fără putere este neînsemnată şi nu îţi face niciun rău, iar ducerea întenţiei la împlinire depinde de îngăduinţa, adică de voia lui Dumnezeu, care este dreaptă şi sfântă.

Tu ştii că toată puterea este de la Dumnezeu, pentru ce, deci, te întristezi şi îl învinuieşti pe cel ce te-a necăjit, că ti-a făcut nu altceva, decât numai ceea ce i-a fost îngăduit de Dumnezeu, fiindcă fără îngăduinţa Lui nu te-ar fi putut necăji. Îmi spui: Potrivnicul meu mi-a făcut cea mai mare nedreptate. Spune-mi: Ce nedreptate? Fiindcă pentru păcatele tale te pedepseşte Dumnezeu, ori te învaţă răbdarea ori îţi sporeşte răsplata pentru jignirea ta nedreaptă şi tu te socoteşti nedreptăţit? Pe acest om viclean, zici tu, şi voia lui cea rea eu îi urăsc.

Dar tu întotdeauna îţi îndrepţi atenţia spre faptele celorlalţi oameni, eu, însă, te sfătuiesc să îţi îndrepţi privirea mai bine către Dumnezeu şi conştiinţa ta (ochiul cel lăuntric şi nepărtinitor). Voia omenească, măcar că este rea şi necuviincioasă, ce ti-ar putea face? În ce ar consta izbânda ei? Nu te plângi atât de faptul că potrivnicul tău a voit să-ţi facă rău cât de faptul că el ţi-a făcut rău şi că a putut să-ţi facă rău? Dar cine a îngăduit acestea şi de ce a putut el să-ţi facă rău? Nu din voia şi cu puterea lui Dumnezeu? Iar, dacă a fost din voia şi cu puterea lui Dumnezeu, atunci a fost după judecăţile Lui cele drepte, vrednice de laudă şi sfinte.

Prin urmare, ori să taci, ori să-ţi îndrepţi plângerile către îngăduinţa lui Dumnezeu şi aceasta din urmă s-o întipăreşti bine în sufletul tău, că Dumnezeu niciodată nu îngăduie ca voia rea a celuilalt să-ţi poată pricinui vreun rău, care să nu fie spre folosul tău, numai dacă tu singur nu îţi faci ţie însuţi rău. Şi cine ne poate face nouă rău dacă noi râvnim tot timpul la bine?

Mă întrebi: Dacă cineva a ucis un om nevinovat, a procedat drept sau nedrept? Continuă lectura →