Nu ne vom mântui doar cu faptele bune
Printre oamenii care trăiesc în jurul nostru există oameni care nu cred în Dumnezeu și totuși fac fapte bune. Adeseori aud următoarea întrebare:
– Aceasta nu este suficient? Acești oameni nu se vor mântui pentru faptele lor bune?
Și trebuie neapărat să le dau răspunsul:
– Nu! Nu se vor mântui numai cu faptele bune.
– Și de ce nu se vor mântui? Continuă lectura
Cerșetorul înțelept
Un teolog renumit s-a rugat vreme de opt ani cu osârdie și fără încetare lui Dumnezeu să-i descopere un om care să-i poată arăta calea dreaptă și adevărată către dobândirea Împărăției Cerurilor. Într-o zi, când teologul acesta era cuprins de cea mai puternică dorință de a găsi un astfel de om și nu se putea gândi la nimic altceva decât numai la a vedea un învățător și îndrumător al tainicului adevăr, și-a sporit rugămințile sale fierbinți către Dumnezeu și dintr-odată a auzit un glas ceresc, care i-a spus: ”Du-te la ușile bisericii și vei găsi omul pe care îl cauți!”. Ascultând de glasul acesta, teologul a mers repede și la ușile bisericii a găsit un cerșetor în zdrențe, ale cărui picioare erau pline de bube și de puroiul care curgea din ele. Înțeleptul teolog s-a apropiat de el și l-a salutat, zicând:
– Bună dimineața îți doresc, bătrâne!
La aceasta, bătrânul a răspuns:
– Niciodată nu am avut o dimineață rea.
Înțeleptul teolog, corectându-și parcă primul său salut, a spus:
– Să-ți dea Dumnezeu tot binele!
Iar săracul a răspuns:
– Niciodată nu m-a lovit vreun rău.
De aceasta înțeleptul teolog s-a îndoit, gândid în sinea sa că cerșetorul nu a auzit bine sau, poate, era surd. Și exprimându-și altfel salutările sale și bunele urări către bătrân, i-a spus acestuia:
– Ce-i cu tine, bătrâne? Eu îți doresc toată fericirea.
Iar săracul i-a răspuns: Continuă lectura
(Video) Am iubit pătimirea…
Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale
Un pustnic văzând nedreptatea care există în lume, se ruga lui Dumnezeu și-I cerea să-i descopere pricina pentru care oamenii drepți și evlavioși sunt nefericiți și chinuiți pe nedrept, în timp ce nedrepții și păcătoșii se îmbogățesc și petrec în odihnă. În timp ce pustnicul se ruga ca Dumnezeu să-i descopere taina, a auzit un glas care i-a spus:
– Nu cere cele la care mintea și puterea cunoașterii tale nu poate ajunge. Nici să cercetezi cele ascunse, pentru că judecățile lui Dumnezeu sunt abis. Dar fiindcă cauți să afli, coboară în lume, stai într-un loc ascuns și ia aminte la cele pe care le vei vedea, ca să înțelegi din această mică experiență o mică parte din judecățile lui Dumnezeu. Și atunci vei cunoaște că ocârmuirea proniatoare a lui Dumnezeu pentru toate făpturile este neînțeleasă.
Pustnicul, auzind acestea, a coborât cu multă luare-aminte în lume și a ajuns la o livadă, care era străbătută de un drum foarte umblat. Acolo aproape era o cișmea și un copac bătrân, în scorbura căruia a intrat bătrânul și s-a ascuns bine.
După puțină vreme a trecut un bogat călare pe cal. S-a oprit puțin ca să bea apă și să se odihnească. După ce și-a potolit setea, a scos din buzunar o pungă cu o sută de galbeni și-i număra. Când a sfârșit de numărat, a vrut să-și pună punga iarăși în buzunar, dar din neatenție a pus-o pe lângă și ea a căzut în iarbă. A mâncat, s-a odihnit, a dormit, iar după ce s-a sculat, a încălecat pe cal și a plecat fără să observe ceva în legătură cu punga. Continuă lectura
Înțelepciunea Sfinților 