Sfântul Filumen Noul Mucenic pentru Hristos

Publicat la de

Sfantul Filumen noul mucenic de la fantana lui Iacob

În seara zile de 29 Noiembrie 1979, părintele Filumen era singur în locașul de închinare. A bătut clopotul, apoi a deschis porțile. Un grup de pelerini italieni a intrat să se închine. Împreună cu ei au reușit să treacă și doi rabini – se presupunea că pentru a vedea Locul de închinare – fără ca părintele Filumen să-i urmărească atent. Când italienii au plecat, aceștia s-au ascuns în livada cu măslini din acel loc. Puțin mai târziu, părintele Filumen a coborât în biserică pentru Vecernie. Începuse să plouă. Cei doi rabini s-au apropiat de el plini de ură și l-au ucis. După ce l-au lăsat înjunghiat pe pardoseală, au aruncat o grenadă și au luat-o la fugă. Escaladând staulul, întâmplător au fost văzuți de la distanță de patrula de soldați care tocmai controla regiunea și, socotiți a fi palestinieni, au fost împușcați, iar unul din ei chiar omorât. Când au constatat că sunt evrei sioniști au tăinuit cele întâmplate. Rabinul scăpat cu viață nu s-a cumințit. În furia lui nestăpânită, a vrut să-l omoare și pe urmașul părintelui Filumen. Așa cum menționează părintele Iustin, sentința a fost dată de tribunalul militar. Acolo, un cuvânt bine ticluit l-a acoperit pe rabinul rămas în viață: făptașul este nebun!

Mai ales după ce au fost aflate moaștele părintelui Filumen, părintele Iustin a cerut mai stăruitor rugăciunile acestuia, ca să reziste atacurilor evreiești.

A doua situație în care părintele Iustin a fost izbăvit, dimpreună cu sfânta biserică de la Fântâna lui Iacov, se datorează tot părintelui Filumen. Iată cum s-a întâmplat: în timp ce dormea, părintele Iustin l-a visat pe părintele Filumen: ”Scoală-te repede – i-a spus acesta -, este ora slujbei!” S-a trezit și-a văzut că era încă devreme pentru slujbă, dar nu s-a mai culcat la loc. În timp ce stătea pe pat și-și punea ciorapii, dintr-o dată l-a împins de la spate părintele Filumen, spunându-i: ”Coboară în biserică! Dar pe ușa din stânga, nu pe cea din dreapta”. Părintele Iustin s-a însemnat cu semnul crucii și a început să se roage nepricepând că se întâmplă ceva. Noul mucenic al lui Hristos i s-a arătat din nou. De această dată, părintele Iustin i-a văzut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta când trăia. ”Nu te îndoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus.

Părintele Iustin a chemat îndată câinii, pe care îi avea ca paznici, a aprins reflectoarele și s-a grăbit către biserică. Deodată a văzut larg deschise cele două uși ale bisericii. Înspăimântat și rugându-se cu cutremur – cumpit moment! -, coborând pe ușa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atenție, a ajuns la proscomidiar și în dulapul micuț a zărit o bombă cu ceas. A alergat la telefon și a chemat poliția. În scurt timp a ajuns și un echipaj al armatei din Nablus, oraș aflat în apropiere. Imediat a intrat în biserică un specialist pirotehnist, care i-a zis părintelui: ”Nu văd nici o fereastră! Trebuie să aruncăm bomba, pentru că peste puțin timp va exploda!” Continuă lectura →

Călugării de la Lavra Peșterilor au oprit măcelul din centrul Kiev-ului

Publicat la de

 

Sursa: http://www.pravoslavie.ru/english/67776.htm

Obișnuința: tocire a conștiinței și întunecare a rațiunii

Publicat la de

Sfantul Vasile al Kinesmei-ului cu capul descoperitÎn loc să se lase cuceriți de învățătura Lui și să-L recunoască cel puțin drept proroc, ei nu fac decât să întrebe cu uimire: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?

Acestea sunt întrebări ale curiozității deșarte, care nu îndatorează la nimic și nu duc nicăieri. Această atitudine a compatrioților Săi a stârnit observația tristă a Domnului Iisus Hristos: Nu este proroc disprețuit, decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa.

Ce atitudine aveau față de Domnul casnicii și rudele Lui știm deja. Frații Lui nu credeau în El, spune Evanghelistul Ioan (In 7, 5), considerându-L pur și simplu nebun, însă nici atitudinea compatrioților nu era mai bună. Nepăsarea și curiozitatea neîncrezătoare de la început s-au preschimbat în enervare și răutate fățișă atunci când propovăduirea Mântuitorului a atins orgoliul lor național. Au încheiat prin a-L izgoni din oraș, și chiar au vrut să-L arunce de pe munte (v. Lc. 4, 29).

Cum se explică asta? Cum să înțelegem incredibila tocire a conștiinței și întunecare a rațiunii care a dus la asemenea fapte? Fiindcă nu aveau cum să nu știe că izgonesc, în orice caz, un om neobișnuit, recunoscut deja ca mare proroc în multe orașe.

Cheia dezlegării acestei enigme psihologice se află în al treilea verset din capitolul 6. Continuă lectura →

Nu e nimic ascuns care să nu se dea pe față

Publicat la de

Sfantul Vasile al Kinesmei-ului scriindNu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare (22).

Păcatul se teme de lumină. El se ascunde în ungherele întunecoase ale sufletului, și diavolul, pricinuitorul păcatului, își dă toată silința ca în aceste cotloane puturoase să nu ajungă nici o rază de lumină, ca să nu fie date în vileag lucrările lui cele întunecate, minciune și viclenia lui. Sub înrâurirea relei voi a diavolului, oamenii depravați nu suferă să privească cineva în sufletul lor și nu le place nici să facă asta măcar ei înșiși. Iată de ce adeseori sufletul e ca o magazie întunecoasă, în care este o grămadă de vechituri și unde nu mai descurci nimic: praf, murdărie, gunoi – gânduri rele, pofte murdare, patimi ascunse… Toate ungherele sunt ticsite, însă adeseori nici măcar nu băgăm de seamă asta în noi înșine, fiindcă mintea neluminată de lumina evanghelică nu se descurcă să-și lămurească ce este bine și ce e rău. Adeseori, un păcat îndoielnic, acoperit numai puțin cu aparenta noblețe a intențiilor sau cu un sofism construit fără iscusință pe baza textului sfânt, este luat drept virtute – și, din păcate, acesta este un fenomen care se întâlnește pe scară largă. Nu degeaba în literatura noastră a apărut o terminologie absurdă și pervertită care vine cu perle de genul ”nobilă trufie”, ”sfântă ură” și așa mai departe. Oricât ar părea de ciudat, o masă uriașă de oameni ce sunt creștini de două mii de ani încă nu știu ce este păcat și care este linia care desparte din punct de vedere moral admisibilul de fărădelege. Rareori se ridică morala obștească a vremii noastre peste nivelul codului penal – și necunoscând nici principiile morale, nici criteriul evanghelic, oameni care sunt de o proastă calitate morală, neîndoielnică se consideră cu sinceritate niște oameni minunați și sunt absolut liniștiți cu privire la viitorul lor veșnic – asta dacă, bineînțeles, se gândesc la el. ”Când meditez la faptele mele, găsesc că sunt un om bun!”, ”Sunt mai bun decât mulți alții!”, ”De ce să fac pe modestul? În sufletul meu nu găsesc urâțenie morală!”: ați avut prilejul să auziți asemenea aprecieri? Și asta o spun oameni care nu fac doar acele fărădelegi pedepsite penal cu închisoare. Chiar așa. N-am făcut nici o crimă, n-am omorât pe nimeni, n-am jefuit pe nimeni, nu am furat nimic! Ce mi se mai poate pretinde? Și omul este liniștit. I se pare că în magazia întunecoasă a sufletului său totul e bine. În întuneric se șterg contururile viciului și patimilor, și păcatul nu se observă.

Aduceți însă lumina evanghelică în magazia aceasta întunecoasă, și tabloul se va schimba radical. Continuă lectura →

Cum recunoaștem ispitele vrăjmașului din vremea rugăciunii?

Publicat la de

Sfantul Vasile al Kinesmei-ului sezand”Când ne rugăm, scrie părintele Ioan din Kronstadt, în gândurile noastre, în chip ciudat, cele mai sfinte și mai înalte lucruri se învârt alături de lucruri pământești, lumești, de nimic; de pildă, Dumnezeu este alături de un oarecare obiect iubit – de bani, de un lucru, de o haină, de o pălărie sau de vreo mâncare gustoasă, de o băutură plăcută sau de o distincție exterioară, de o cruce, de un ordin, de o panglică și așa mai departe.”

Îndată ce rugăciunea se sfârșește, toate aceste gânduri pestrițe, incoerente, dispar însă imediat, ca niște nori risipiți de vânt. Adeseori nici măcar nu vă amintiți la ce vă gândeați în timpul rugăciunii, lucrurile care păreau atunci neobișnuit de importante și necesare, cerând neapărat o examinare serioasă.

Acest fapt arată cel mai bine prezența unei puteri străine, vrăjmașe rugăciunii, în ideile obsesive.

În fine, după spusele părintelui Ioan din Kronstadt, înrâurirea puterii rele se face simțită și în multe alte fenomene ale vieții duhovnicești. ”Fără îndoială, spune el, Continuă lectura →