Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor: ”Sunt cel mai păcătos om.”

Scrisoare trimisă de Valeriu Gafencu din închisoare, către surorile sale.

valeriu-gafencu-in-costum-national

Dumnezeu a voit ca, în chipul cel mai firesc, să creșteți sufletește prin încercările trăite și… încet… încet… să evoluați în sensul vieții celei adevărate, Iubirea-Hristos.

Rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmați cu inima și cu mintea voastră, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce vă scriu eu acum.

Alta este viața, decât aceea pe care obișnuit, și-o închipuie oamenii.

Altul este omul însuși, decât acela ce se închipuie el.

Altul este adevărul, decât acela pe care și-l închipuie mintea omenească.

De ani de zile vă scriu mereu din temniță. Și tot scrisul meu este străbătut de același fir continuu, de același adevăr central: Hristos, viața veșnică.

Fără îndoială, că de cele mai multe ori, trăind în realitatea întunecată și întinată de păcat, furați de vârtejul vieții, v-ați întrebat: Ce-i cu Valea nostru scump, de ne scrie mereu… mereu același lucru, conștiința păcatului, Iubire… Hristos?Icoana Sfantul Valeriu Gafencu

Vreau să fiu sincer și deschis, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Nu mi-am făcut niciodată iluzii, în ceea ce privește modul vostru de a privi viața, zbuciumul trăit în acești ultimi ani mai ales, pe mine.

Este de ajuns să vă gândiți că am trăit aproape trei ani, zi de zi, încuiat toată ziua într-o celulă, înconjurat de patru ziduri, singur, cu o singură deschizătură, geamul, și acela cu gratii. Ei bine, prin acea deschizătură, geamul, privirea mea nu se putea îndrepta decât într-o singură direcție: Sus, spre Cer. În această îndelungată perioadă, în care la plimbare nu puteam merge, decât o oră și jumătate pe zi, n-am făcut nimic altceva, decât să mă rog, să meditez, să citesc. Foarte arareori am putut vorbi cu cineva. Condițiunile de viață materială în care am trăit, au fost dintre cele mai grele.

Cu primul pas pe care l-am făcut în viața de închisoare, mi-am pus întrebarea: ”Pentru ce am fost eu închis?!”. Pe planul vieții sociale, privind relațiile mele cu lumea în care am trăit întotdeauna am fost privit ca fiind foarte bun, un exemplu de conduită onestă și curată. Atât în liceu, cât mai ales în Universitate, unde nivelul vieții morale e mai scăzut, toată lumea, profesori, colegi și mai ales prieteni, vedeau în mine un model de viață curată, un tip de om nou, care se menținea într-o viață morală, abstinentă, cu toată hotărârea și dârzenia. Politicos și corect în atitudine, elegant în ținută, bun la studii mi se dădeau întotdeauna, cele mai frumoase calificative. Dacă intram în conflict cu cineva, era numai pentru adevăr.

Ei bine, dacă așa stau lucrurile, pentru ce am fost eu adus în temniță, singur, departe de zgomotul lumii, departe de atâtea și atâtea ispite? Și am trăit cele mai mari frământări. Am citit mult, am meditat și mai mult…m-am rugat. Ce este viața?

După mult zbucium, după multă durere trăită, paharul suferințelor mi se umpluse, a venit o zi sfântă, în iunie 1943… Continuă lectura

Întoarcerea la Hristos – Mărturisirea lui Ioan Ianolide

Mărturisire autobiografică

Întoarcerea la HristosAm împlinit 64 de ani. Din 1919 până în 1941 am fost în conflict cu lumea burgheză, care a degradat rușinos viața creștină. Din 1941 până în 1964 am fost întemnițat, chinuit și batjocorit, la început de dictatura antonesciană, apoi de cea comunistă. Din 1964 până astăzi sunt încarcerat în mine însumi, deoarece lumea mă ostracizează, mă umilește și mă desconsideră. Nu eu, ci Hristos este urât și prigonit în mine.

Am stat aproximativ cinci ani în totală izolare, de unul singur în celulă, flămând și gol. Am stat peste cincisprezece ani în camere comune, unele mai mici, altele mai mari, în care locuiam zi și noapte, obligați să facem toate necesitățile în interiorul camerei.

Uneori eram înghesuiți până la opt inși într-o celulă de doi metri pătrați, încât dormeam câte doi, trei sau patru pe un pat și ne frecam sufletele și trupurile, clipă de clipă, unii de alții. Mizeria, teroarea gardienilor, foamea, frigul și boala ni se păreau ușoare pe lângă terorarea reciprocă ce se crea între oameni diferiți, deznădăjduiți și adesea decăzuți.

Am fost flămând timp de peste douăzeci de ani, adesea distrofic din cauza subnutriției. Mi-am simțit trupul înghețat în toți anii temniței. Am fost bătut, chinuit și torturat ani de zile, până la distrugerea rezistenței fizice și sufletești. Am cunoscut îngrozitoarea experiență a trăirii dincolo de limitele suportabilului.

Timp de ani de zile am fost amenințat cu moartea. Necontenit mi s-a cerut sufletul. Ani mulți, vreo cincisprezece la număr am fost terorizat să mă ”reeduc”. Am refuzat, temându-mă nu de moarte, ci de prăbușire. Numai Dumnezeu m-a apărat de cădere, căci nu există om care să reziste la toate chinurile.

Am întâlnit tot felul de oameni: tineri și bătrâni, intelectuali, muncitori, țărani, români, evrei, ruși, unguri, credincioși și atei, înțelepți și nebuni, sănătoși și bolnavi, ucigași și sinucigași, oameni curați și oameni perverși, sfinți și îndrăciți.

Am ascultat profesori, savanți, literați și am învățat mai mult decât la Universitate.

Am vegheat oameni ce mureau: unii erau deznădăjduiți, alții revoltați, alții senini. Am îngrijit pe generalul președinte al Completului militar de judecată care m-a condamnat. După ce-i servise pe stăpâni, fusese și el zvârlit în temniță. Mi-a fost dat mie să-i închid ochii.ioan-ianolide

Am luptat cu gândurile, am luptat cu trupul meu, am luptat cu lumea.

La sfârșitul acestei amarnice experiențe, numai Hristos rămâne viu, întreg și veșnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos. M-am dăruit Lui și El m-a făcut om. Nu-L pot defini, dar El e totul în toate. Slavă dau lui Hristos Dumnezeu și Om!

Ioan Ianolide

București 1984

Sursa: Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, București, 2006, Editura Christiana

Testamentul Mărturisitorului Virgil Maxim

Scumpa mea fetiță, Tatiana.

Testamentul-lui-Virgil-Maxim-catre-fiica-sa-Tatiana-Marturisitorii-Ro-1Îți las în grijă cele câteva ”însemnări” din caietele și hârtiile pe care te rog să le încredințezi Domnului Ioan Pușcaș și Părintelui Liviu Brânzaș. Dacă Păr. L. Brânzași și Dr. I. Pușcaș consideră că e bine, R. Codrescu va superviza toate aceste texte și va face îndreptările (de va fi cazul) și adnotările de rigoare, dacă va binevoi să dea curs acestei rugăminți a mele.

Pentru ”Poemele isihaste”, aflațe în peretele de beton din Căminul  Nr. 1, de nefamiliști, de la Poarta Rafinăriei Brazi, (locul precis este indicat în schița alăturată). Dr. Pușcaș și Păr. L. Br. Precum și Dl. R. Codr. să ia legătura cu Dl. Ing. Mihai Martalog (Palatul Administrativ – Casa Albă – Etaj 3, camera 35, Ploiești) care va putea facilita scoaterea lor.

Dl. R. Codr. și Păr. L. Brânzaș să se ocupe de ”refacerea” și publicarea lor de vor voi.

Pentru volumul memorial ”Imn pentru cruea purtată”, care apare la Editura Gordian, rezultatul vânzării va rămâne în susținerea acestei Edituri, iar 10% din acest beneficiu, Bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” din cartierul nostru, respectiv predați Păr. C. Bădulescu.

Pentru cartea D-lui Trifan Traian, lucrul acesta privește pe Dna Maria Trifan, fiica dânsului, din Brașov.

Testamentul-lui-Virgil-Maxim-catre-fiica-sa-Tatiana-Marturisitorii-Ro-2Poate ai să te întrebi, dacă nu ți-am lăsat și ție ceva. Da, îți las grija sufletului tău spre curăție și mântuire. Nu ai altceva mai de preț pe lume. De aceea, așa cum te-a învățat și mama ta (și pe cât am putut să-ți arăt și eu prin viața mea) fii următoare acestei căi de sfințenie spre Împărăția lui Dumnezeu, cale care trece prin Biserică.

Nu uita să fii prezentă la Sf. Liturghie, să te spovedești și împărtășești. Cu o firmitură de timp istoric (viața noastră) putem câștiga Veșnicia, îndumnezeirea ființei noastre.

Pentru celelalte treburi și nevoi materiale, roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze ce este mai bine să faci și cum să procedezi. Ai destule, fii atentă să nu faci din ele scop.

Eu plec. Sunt bucuros, că am lăsat o mărturie a lucrării lui Dumnezeu în viața neamului nostru și a lumii. Mă rog lui Dumnezeu să fim cu toții în lumina Lui cea pururea fiitoare.

Dar lucrul acesta nu stă numai în vrerea Lui ci și a noastră. El ne cheamă: ”Vino! Ți-am pregătit Calea!” Noi trebuie să răspundem: ”Vin Doamne! Ajută-mă!” Și să primim.

Nu va fi ușor. ”De la Ioan (Botezătorul) Împărăția Cerurilor se ia cu sârguință. Și cei ce se sârguiesc aceia câștigă” zice Mântuitorul. Și iarăși: ”În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Testamentul-lui-Virgil-Maxim-catre-fiica-sa-Tatiana-Marturisitorii-Ro-3S-ar putea să nu fii scutită de unele încercări. Dar și aurul trece prin foc pentru a se lămuri. Și abia atunci valoarea lui este confirmată.

Doresc să te căsătorești. Roagă-te lui Dumnezeu să-ți rânduiască un sot credincios și harnic. Să vă dea Dumnezeu copii și să-i creșteți în frica Lui, văzând mai întâi dragostea și înțelegerea dintre voi. Puneți mai presus de iubirea trupească iubirea sufletească, ajutându-vă unul pe altul să vă depășiți obișnuințele slăbiciunii. Înțelegeți că nimeni nu e desăvârșit și că dragostea se face lucrătoare în suportarea și răbdarea reciprocă. Aceasta e taina durabilității căsniciei.

Acum ne despărțim. Dar numai trupește și pentru scurt timp. Nădăjduiesc să ne revedem și să ne bucurăm cu Bucurie neîmpuținată, dăruită și promisă nouă, în trupul cel nou, transfigurat, de pe Tabor pe care-l vom avea în Ziua Învierii.

Maica Domnului care a avut-o în grijă pe mama ta (și pe mine în ”Pântecele chitului” în care m-a zămislit din nou, ca să mă nasc după 22 ani, ”înoit în Duhul mintii mele”) să-ți fie ocrotitoare și mângâietoare.

Mulțumește-te cu puțin. Nu te lăsa ispitită de ”modernism” și ”mondenism”. Aceasta e arma cu care Satan înșală mai ales pe femei. Fii harnică și poartă grijă de casa ta. Cât mai puține relații cu lumea. ”Să fii în lume dar să nu fii din lume” zice Ap. Pavel. Fiindcă foarte mulți trăiesc în neorânduială, fără cenzură morală, fără frică de Dumnezeu. Fie-ți milă de cei nevoiași și de cei bolnavi. Pe cât îți stă în putință mângâie necazul lor. Închină lui Dumnezeu orice jertfă pe care o faci și orice lucrare. Fără rugăciune nu întreprinde nimic. O Sfântă Cruce să te însemneze și un Doamne ajută-mi (ne) să fie începutul oricărei acțiuni. Iar ”Doamne mulțumescu-ți” să încheie orice lucrare a ta.

Nu lăsa copiilor atâta libertate încât să piardă ascultarea de părinți și teama de Dumnezeu. Satan a pregătit pentru mileniul trei o lege numită ”drepturile omului” prin care încearcă să scoată pe individ din comunitate și să-l îndrepte împotriva ei prin libertinaj moral.

Acum te las în seama lui Dumnezeu. Tuturor rudeniilor, prietenilor și cunoscuților spune-le că-i aștept la ”Ospățul Luminii nunții Fiului de Împărat”.

Te sărută tatăl tău după trup, încredințat de revederea noastră în Dumnezeu.

Virgil Maxim

Schita-locatie-volum-poezii-isihaste-Virgil-Maxim-catre-fiica-sa-Tatiana-Marturisitorii-Ro

(Video) HRISTOS A ÎNVIAT! (cântat în peste 30 de limbi)

Partea I

Partea II

Church Slavonic:
тропарь – Христос воскресе из мертвых,
смертию смерть поправ
и сущим во гробех живот даровав.

Spanish:
tropario – Cristo resucitó de entre los muertos,
hollando la muerte con la muerte
y otorgando la vida a los que yacian en los sepulcros

Arabic:
المسيح قام من بين الأموات
و وطئ الموت بالموت
و وهب الحياة
للذين في القبور

Greek:
Χριστὸς ἀνέστη ἐκ νεκρῶν,
θανάτῳ θάνατον πατήσας,
καὶ τοῖς ἐν τοῖς μνήμασι,
ζωὴν χαρισάμενος! Continuă lectura