Ne aflăm în epoca în care Bizanţul urmărea unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma. Şi aceasta pentru că împăratul de atunci al Constantinopolului „“ Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, această încercare a împăratului a întîmpinat o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275).
Dacă în alte situaţii patriarhul era foarte credincios împăratului, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, s-a împotrivit „şi a declarat cu jurămînt că în nici un caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. Niciodată nu va recunoaşte autoritatea papei care este potrivnică Evangheliei, Sfintei Tradiţii şi canoanelor bisericeşti.
Pretenţiile papei în legătură cu unirea erau următoarele:
- Jurămînt de credinţă din partea tuturor clericilor faţă de papă;
- Catehizarea poporului să se facă în acord cu credinţa papei de la Roma;
- Cu precădere adaosul „Filioque” în Simbolul Credinţei, adică învăţătura că Sfîntul Duh purcede „şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl;
- Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică. Fără drept de apel, adică să nu se poată anula sau contramandata (dejuca) orice hotărîre a sa! „Să fie, cu alte cuvinte, autoritate bisericească supremă”. Şi cum rămîne cu Sinoadele bisericeşti, locale sau ecumenice?! Ei, acestea trebuie aerisite, deoarece papa a fost „“ după cum zic catolicii „“ mai presus şi superior Sinoadelor locale şi ecumenice. Dumnezeul meu, ce înălţare luciferică!!!
Aceleaşi convingeri le nutrea şi succesorul papei Urban al IV-lea, papa Clement al IV-lea (1265-1268). Dar şi urmaşul lui Clement, papa Grigorie al X-lea (1271-1276). Statornic crez al tuturor papilor! Aceleaşi pretenţii! Aproape aceleaşi condiţii pentru unire pe care le ceruse stăruitor şi împăratul. Împotrivirii faţă de unire a patriarhului Iosif I s-au alăturat şi mulţi teologi. Biserica toată. Dar această împotrivire l-a mîniat din cale afară pe împărat. şi într-o aşa măsură, încît a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alţii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. şi un alt lucru: cel mai ieşit din minte dintre toate. Deşi tot poporul Constantinopolului era împotriva unirii cu ereticul papă, împăratul orbit de pizmă, a cerut de la locuitorii oraşului imperial impozitele pe 10 ani în urmă!
De ce aceasta? Pentru că împăratul redobîndise Constantinopolul de la franci înainte cu 10 ani şi pentru aceasta se considera pe sine ca proprietar al oraşului!
După aceea, delegaţii săi s-au dus la Lyon, în Franţa, unde papa convocase un sinod „unionist” şi de unde aceştia s-au întors cu propunerile de unire ale papei gata semnate.
Care erau propunerile pe care le-au semnat? Continuă lectura
În general, Biserica Ortodoxă nu refuză descoperirile științei, ci acceptă rezultatele acesteia care pot avea o acțiune pozitivă, folositoare omului. Desigur, după cum învață Părinții Bisericii, între teologie și știință nu este un conflict, deoarece scopurile și rolurile lor sunt diferite. Știința se preocupă de îmbunătățirea condițiilor de viață ale omului, mai ales că după cădere, acesta a îmbrăcat hainele de piele ale stricăciunii și ale morții, însă teologia îl călăuzește pe om către comuniunea cu Dumnezeu, îl conduce spre îndumnezeire.
îngerii și cu celelalte puteri de sus. Puteai vedea că războiul cel

