Arhive pe categorii: Sfântul Ioan Gură de Aur

“Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii”

Publicat la de

Omilia XVI a Sfântului Ioan Gură de Aur este una care pentru mine explică într-un mod genial, înțelept si duhovnicesc înțelesul legilor din Vechiul Testament si cele din Noul Testament. Înțelepciunea Sfântului Ioan Gură de Aur este pur și simplu uimitoare. Am înțeles de ce în Vechiul Testament se spune ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, iar legea cea nouă pe care ne-o dă Hristos, împlinește pe deplin pe cea din Vechiul Testament. Sper să aflați si voi lucruri pe care fără ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur nu le-am fi putut afla.

OMILII LA MATEI

OMILIA XVI

“Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii”1

I

Cine L-a bănuit pe Hristos că a venit să strice legea sau profeţii, cine L-a învinuit, ca Hristos să dea acest răspuns? O bănuială ca aceasta nu se putea naşte din cele ce spusese până acum. Că poruncile ca oamenii să fie blânzi, îngăduitori, milostivi, curaţi cu inima, luptători pentru dreptate nu presupun un gând ca acesta, ci unul cu totul potrivnic. Atunci pentru ce a spus acestea? Continuă lectura →

Genealogia lui Hristos

Publicat la de

sfantul-ioan-gura-de-aurAș putea fi întrebat:

  • -Dar de unde știm că Iisus este din neamul lui David? Dacă Iisus nu S-a născut din bărbat, ci numai din femeie și dacă nu se face genealogia Fecioarei, de unde știm că este strănepot al lui David?
  • -Două sunt deci problemele care se pun. Prima: pentru ce nu se face genealogia mamei? A doua: pentru ce Iosif, care n-a fost tatăl lui Iisus, este pomenit și de Matei și de Luca? Prima parte necesară, a doua, de prisos.

Despre care, dar, trebuie să vorbesc mai întâi? Negreșit despre aceea că Fecioara se coboară din David.

Oglinda duhovnicească

Publicat la de

sfantul-ioan-gura-de-aurSpune-mi dar după care fapte să te cunosc că ești creștin, când totul te arată necreștin? Dar pentru ce spun: creștin? Nu pot ști bine nici dacă ești om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că ești lacom la mâncare ca un urs, că-ți îngrași trupul ca un catâr, că ești ranchiunos ca o cămilă, că răpești ca un lup, că te mânii ca un șarpe, că rănești ca o scorpie, că ești șiret ca o vulpe, că ții în tine veninul răutății ca o aspidă și viperă, că lupți împotriva fraților tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii omenești? Căutând să fac deosebirea între un necredincios și un credincios, mi-a teamă că nu voi găsi nici deosebirea dintr un om și o fiară. Cum să te numesc? Fiară? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile și mergi chiar mai departe decât fiarele sălbatice. Să te numesc drac? Dar dracul nu slujește tiraniei stomacului, nici nu îndrăgește banii. Spune-mi, te rog, pot să te mai numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele și dracii? Dacă om nu pot să te numesc, cum să te mai numesc creștin? Și marea grozăvie este că suntem atât de plini de păcate, că nu ne vedem sluțenia sufletului nostru și nici nu ne dăm seama de urâțenia lui. Când te duci la frizerie ca să-ți tunzi părul, iei oglinda și te uiți cu atenție la pieptănătura părului, întrebi pe cei de față și chiar pe frizer dacă ți-e aranjat bine părul de pe frunte; chiar cânnd ești bătrân nu te rușinezi să piepteni  și să-ți aranjezi părul ca unul tânăr; dar nu ne sinchisim deloc că sufletul nostru nu-i  numai pocit ci și sălbăticit, ajungând ca Scila sau Himera din miturile păgâne. Si avem totuși și pentru suflet o oglindă duhovnicească, cu mult mai bună și mai de folos decât cealaltă. Oglinda aceasta nu ne arată numai sluțenia sufletului, ci, dacă voim, ne arată și cum să ne schimbăm sluțenia într-o frumusețe fără de seamăn.

  • -Care-i oglinda aceea?
  • -Viața bărbaților virtuoși, istoria vieții lor fericite, citirea Sfintelor Scripturi, legile date de Dumnezeu. Dacă ai vrea să te uiți numai o dată la chipurile sfinților acelora, vei vedea și urâțenia sufletului tău; și odată ce ți-ai văzut-o nu mai ai nevoie de altceva ca să scapi de urâțenia lui. La asta ne folosește oglinda: ne ajută să ne schimbăm cu ușurință înfățișarea.

 

Sursa: Părinți și Scriitori Bisericești (PSB23) – Sfântul Ioan Gură de Aur – Scrieri – Partea a Treia (Pag. 58-59), București 1994

Iisus (Iosua) Navi, preînchipuirea Mântuitorului

Publicat la de

iesei-genealogiaNumele de Iisus și de Mântuitor erau foarte cunoscute la iudei. Și pentru că faptele viitoare ale Domnului Iisus aveau să fie neobișnuite, de aceea numele acesta a fost purtat și de altul, de Iisus al lui Navi, preînchipuire a Domnului Iisus, ca de la început să înlăture orice tulburare ce ar fi putut fi provocată de un nume nou. În Scriptură se spune că Iisus al lui Navi, urmând lui Moise, a dus poporul iudeu în pământul făgăduinței. Aceasta e preînchipuire. Iată acum și faptul! Iisus al lui Navi a dus pe poporul iudeu în pământul făgăduinței; Domnul Iisus a dus pe poporul Său în cer și la bunătățile cele cerești. Iisus al lui Navi, după moartea lui Moise, Domnul Iisus, după încetarea legii. Acela, conducător de popor, acesta, împărat.

Dar ca nu cumva când auzi numele Iisus să te rătăcești din pricina acestui nume, evanghelistul Matei a adăugat: ”Iisus Hristos, Fiul lui David”. Celălalt Iisus nu era din seminția lui David, ci din altă seminție.

 

Sursa: Părinți și Scriitori Bisericești (PSB23) – Sfântul Ioan Gură de Aur – Scrieri – Partea a Treia (Pag. 30), București 1994

Dascălul pocăinței

Publicat la de

sfantul-ioan-gura-de-aur-hrisostomDespre sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura creștină patristică ne transmite această mărturie:

”Ava Atanasie ne spunea de Iana, sora episcopului Adelfie, că spunea: Când Ioan Gură de Aur, episcopul Constantinopolului, a fost surghiunit în Cucuson, a găzduit în casa noastră. Cât a stat la noi, am avut mare îndrăznire și dragoste către Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi-a spus: Când a murit fericitul Ioan în surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit, că acest bărbat, dascălul întregii lumi, care a înveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adormit întru Domnul pe scaunul său. Și eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, să-mi arate în ce stare se află el. După ce m-am rugat multă vreme, într-o zi, am căzut în extaz și am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc luminos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și dascălii Bisericii. Eu mă uitam de jur împrejur să văd pe cel pe care-l doream, pe marele Ioan. După ce mi-a arătat pe toți și mi-a spus numele fiecăruia, m-a apucat iarăși de mână și m-a scos afară. L-am urmat întristat că n-am văzut împreună cu părinții pe cel întru sfinți Ioan. La ieșire, cel ce stătea la poartă, văzându-mă trist, mi-a spus: ”Nici unul din cei care vin aici nu iese întristat!”. Eu i-am răspuns: ”Asta mi-i durerea, că n-am văzut cu ceilalți dascăli pe prea iubitul meu Ioan, episcopul Constantinopolei”. Acela m-a întrebat iarăși: ”Vorbești de Ioan, dascălul pocăinței?”. ”Da!”, i-am răspuns eu. ”Pe el, mi-a spus acela, nu-l poate vedea om în trup, pentru că el stă acolo unde este tronul Stăpânului” (Ioan Moshu, Limonariul, cap. CXXVIII).

Sursa: Părinți și Scriitori Bisericești (PSB23) – Sfântul Ioan Gură de Aur – Scrieri – Partea a Treia (Pag. 14), București 1994