Arhive pe categorii: Părinți și învățători

”Luptă, rabdă si vei trăi!”

Publicat la de

 

Parintele Ionut Butoiu

Duminică după-amiază, în Sala Praznicală a Complexului bisericesc din Slobozia, a avut loc lansarea unei cărți care, judecând după audiența extrem de numeroasă, a fost așteptată cu mult interes sau, în orice caz, a fost primită foarte bine. Aproape 250 de persoane (mai mult de jumătate stând în picioare) au venit la întâlnirea cu autorul cărții: preotul Ionuț Butoiu, care slujește la Biserica Spitalului Municipal. Strălucirea din privirile oamenilor era cea mai bună dovadă că lumea simțea că participă la un eveniment de excepție, la nașterea unei cărți deosebite, o carte plină de dragoste, de evlavie, de suferință și de simțiri profunde,  o carte-mărturisire a unui preot minunat, o carte-minune despre puterea lui Dumnezeu de a face minuni. Nemaiavând loc în sală, o mulțime de privitori erau adunați ciorchine în afara clădirii, privind cu nesaț prin geamurile imense la ce se întâmpla înăuntru. Preotul Petru Moga, moderatorul evenimentului, cel care a avut cuvântul de început, a mărturisit că nici Andrei Pleșu și nici alte personalități publice importante, care au fost fost invitate aici cu ocazia unor evenimente de seamă, nu au strâns mai mult de 120-130 de spectatori. „Ne lăudam că avem o sală îndeajuns de mare, dar observ astăzi că nu este chiar așa”, Continuă lectura →

Scara Fericirilor

Publicat la de

sf-mc-dimitrie-si-nestorÎn numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Iubiți credincioși, am auzit citindu-se o evanghelie mai lungă, care iată la rândul ei este compusă din alte trei pericope, alte trei evanghelii care în mod firesc ele se citesc la anumite momente. A fost prima evanghelie rânduită pentru ziua de astăzi, ziua învierii, adică pentru Duminica de astăzi. A fost apoi evanghelia rânduită pentru prăznuirea Sfântului Mucenic Nestor pe care noi astăzi îl prăznuim împreună cu cuviosul nostru părinte Dimitrie cel Nou. Sfântul Nestor știm că este acel tânăr care s-a luptat cu Lie și prin binecuvântarea Sfântului Dimitrie, l-a înfrânt pe Lie. Și pentru că a fost o mare pierdere împăratul Maximilian. Iată astăzi prăznuim și pe Sfântul Mucenic Nestor, ca mucenic. Și bineînțeles s-a citit și evanghelia cuviosului Dimitrie cel Nou, care a și prilejuit să fie mare sărbătoare astăzi la noi în capitală. Pentru că el după cum spune Evanghelia este ocrotitorul Bucureștiului. Deci cu alte cuvinte iubiți credincioși suntem astăzi într-o întreită sărbătoare. Și această întreită sărbătoare aduce în amintire o mirare a Sfântului Proroc David care zice: ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.” Și minunat este și astăzi Dumnezeu întru sfinții săi. Sigur, și între Sfinții Dimitrie și Nestor, și Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir care a fost ieri prăznuit, și alți sfinți care sunt trecuți în sinaxar dar pentru că n-au putut încăpea cu numele în calendar ei sunt astăzi prăznuiți, și nu numai ei, ci și cei astăzi în biserică, și în biserici și în pelerinaje. Pentru că Dumnezeu pe toți ne vede sfinți. E adevărat că noi nu ne vedem sfinți, dar El ne vede sfinți. De ce oare psalmistul David s-a minunat și a zis: ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”? Să ne gândim iubiți credincioși, cum este un tată înconjurat de fii săi, dar nu orice fii, dintr-aceia ascultători, și cuminți, înțelepți, buni, pentru că așa sunt sfinții. Dacă ar fi să facem, să zic, un potret robot al fiilor, am lua Evanghelia de la Matei capitolul 5 și urmărim fericirile, adică fericirile unui sfânt sau a unui om care este fericit datorită sfințeniei. Pentru că sfințenia îl face pe om să fie fericit și lucrarea pe care el o are în el, o lucrare omenească și dumnezeiască, pentru că omul nu-și poate lua singur această lucrare; e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Deci împărtășindu-se de această lucrare el devine casnic al lui Dumnezeu, devine sfânt. Și care sunt aceste însușiri ale sfinților? Am auzit ieri Evanghelia care s-a citit la ziua cuviosului, la prăznuirea Cuviosului Dimitrie:

”Fericiți cei săraci cu duhul!”

prima fericire. Prima însușire a sfinților, sunt săraci cu duhul. Care duh? Continuă lectura →

(Video) Mănăstirea Pecerska – Lavra Peșterilor din Kiev – Pskov Monastery (imagini unice)

Publicat la de

Partea I

(Documentar rus inedit cu traducere in limba engleză)

Partea II

(Documentar rus inedit cu traducere in limba engleză)

Adeverirea puterii botezului ortodox

Publicat la de

Botezul DomnuluiÎn acea vreme slujeam la Mănăstirea Donsk. Odată, a venit la mine un bărbat de patruzeci de ani, locotenent-colonel în miliţie, Valeriu Ivanovici Postoev. Era un om necredincios şi chiar nebotezat, dar, în afară de Biserică, nu avea unde să meargă. Cu singurul lui fiu, Valeriu, care avea zece ani, se întâmpla ceva de neimaginat. În prezenţa băiatului luau foc toate lucrurile. De la sine. Când apărea Valeriu, toate luau foc  – frigiderele, pernele, scaunele, păturile, dulapurile. Familia Postoev nu mai mergea în vizită la nimeni: în decurs de douăzeci de minute incendiul era asigurat. Şi din aceeaşi pricină nu îl lăsau pe băiat nici la şcoală.

Valeriu a fost examinat de medici şi parapsihologi, de angajaţi ai FSB şi ai altor instituţii secrete, însă totul a fost în zadar. În câteva ziare au apărut reportaje senzaționale cu fotografii ale băiatului și ale incendiilor din prejma lui. Dar pentru părinți nu erau un prilej de mândrie. În orice caz, l-au botezat pe fiul lor. Totuși, și după aceea în jurul lui toate luau foc ca și înainte. Deznădăjduit, locotenent-colonelul Postoev a venit la Mănăstirea Donsk – cineva îl sfătuise să se roage la moaștele Sfântului Tihon, care tocmai fuseseră decoperite. Și acolo ne-am întâlnit.

Sfanta-Taina-a-Botezului-300x238

Eu nu puteam pricepe de ce după botez incendiile nu încetaseră. Nu am înțeles până când nu i-am pus întrebarea: Cât timp a durat botezul copilului? Iar locotenent-colonelul mi-a răspuns că mai puțin de o jumătate de ceas. De obicei, botezul unui om durează mult mai mult. Și deodată, am înțeles: preotul care săvârșise Taina trecuse peste niște rugăciuni speciale, vechi, care în Biserică sunt numite lepădări. În total sunt patru și unele sunt destul de lungi. Din păcate, se întâmplă ca preoții să treacă peste aceste rugăciuni, socotindu-le inutile, mai ales cei ce sunt, cum se spune acum, educați în spirit modernist. Și tocmai prin ele Biserica, cu puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu, cere izbăvirea sufletului omenesc de răul cel vechi, care s-a cuibărit în el. Însă preoților noștri moderni toate acestea li se par niște lucruri ciudate și învechite. Se tem să nu pară demodați și ridicoli în ochii enoriașilor. Cu toate acestea, eu niciodată nu am văzut ca la botez acest lucru să provoace măcar un zâmbet ironic pe buzele oamenilor, chiar și printre cei puțin credincioși.

I-am scris părintelui Ioan Krestiankin despre Valeriu Postoev și el mi-a răspuns că trebuia să săvârșesc rugăciunile de lepădare, care nu i se citiseră băiatului. Și așa am și făcut, în biserica Mănăstirii Donsk. Iar din ziua aceea incendiile au încetat. Locotenent-colonelul Valeriu Ivanovici s-a botezat, iar toți cei ai casei lui au devenit enoriașii noștri. Băiatul s-a făcut mare și a devenit și el maior în poliție. Acum predă la școala superioară de poliție din Moscova și își aduce aminte de trecut când se uită la fotografiile cu incendiile de apartament, păstrate în arhiva familiei.

Sursa: Arhimandritul Tihon, Nesfinții Sfinți Și Alte Povestiri, Editura Egumenița, 2013, Pag. 322-323