Primul cuvânt către tineri: CHEMARE
Al doilea cuvînt către tineri: SĂ ZIDIM BISERICI!
Al treilea cuvânt către tineri: CER ȘI PĂMÂNT
Al patrulea cuvânt către tineri: CREDINȚĂ ȘI PRIETENIE
Al cincilea Cuvânt către tineri: PREOŢIA ŞI SUFERINŢA UMANĂ
Al şaselea cuvânt către tineri: DESPRE MOARTE ŞI ÎNVIERE
Al şaptelea Cuvânt către tineri: IERTAREA
7 cuvinte a rostit Mântuitorul nostru de pe cruce, 7 cuvinte a propovăduit Părintele Gheorghe Calciu purtând crucea lui Hristos.
Pe 5 Aprilie 1978, acum 38 de ani, în a patra săptămână a Postului Mare, Părintele Gheorghe Calciu rostea ce de-al cincilea cuvânt către tineri.
„La al cincilea Cuvânt au închis şi porţile, ca să nu mai vină studenţii din afară. Dar ei au sărit gardul, iar cei din Seminar, din cămin, au ieşit pe ferestre, fiindcă fuseseră încuiaţi în dormitoare. Şi au venit să asculte cuvântul lui Dumnezeu”
Cuvintele Părintelui Gheorghe Calciu rostite acum 38 de ani in fața a sute de studenti privati de libertate, privati de Cuvântul lui Dumnezeu, privați de Bisercă, sunt atât de actuale si pentru tinerii zilelor noastre care se cred liberi, dar care sunt robi, robi ai păcatului, robi ai lumii stricăcioase, robi ai trupului.
În amintirea acestui act de mărturisire a credinței din timpul stăpânirii comunist-atee, redau mai jos predica părintelui pentru a ne fi călăuză in acest Post al Sfintelor Paști, călăuză pe drumul urcușului duhovnicesc, pe drumul crucii, pe drumul chemării, pe drumul spre înviere:
„Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec…” (Evrei 5:6)
Poate că te-ai întrebat, tânărul meu prieten, de ce tocmai eu m-am adresat ţie şi în numele cui îţi vorbesc. Ce drept am la acest cuvânt care te tulbură şi te obligă la întrebări neliniştitoare? De ce am venit să-ţi confirm spaimele tale neînţelese şi să-ţi deschid nişte perspective atât de noi şi de neaşteptate încât să-ţi strice fragilul tău echilibru de apărare? Poate că, descoperindu-ţi puritatea şi inocenţa pe care nu ţi le cunoşteai, te-am făcut mai vulnerabil la răutatea lumii. Te-am făcut astfel mai deschis pentru suferinţă, şi este firesc să te întrebi care este rostul ei. Are ea o finalitate, sau este doar o întâmplare oarbă, un destin trasat de stele, un ocean nesfârşit în care să înoţi fără nădejdea de-a ajunge la vreun ţărm?
Îţi vorbesc în numele lui Hristos şi al Biserici Lui. În numele preoţiei la care Iisus m-a chemat. Fiindcă nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente şi arbitrare, ci toate pornesc de la o cauză şi tind spre o finalitate care se află în afara lumii. Cauza este Dumnezeu şi finalitatea este tot Dumnezeu; El este „Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega” (Apocalipsa 1:8).
Dar care oare este tabloul acestei lumi? Ce certitudine ne oferă ea, Continuă lectura





