1. Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sînt raționali. Unii au învăţat cuvintele şi cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sînt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvîrşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni rationali.

2. Omul cu adevărat rațional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor și să-I placă; și numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru o aşa de mare purtare de grijă și pentru cîrmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului doctorilor care ne dau leacuri amare și neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulțumim pentru cele ce ni se par nouă grele și să nu cunoaştem că toate ni se întîmplă cum trebuie, spre folosul nostru și după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credința cea către Dumnezeu stau mîntuirea şi desăvîrşirea sufletului.

Sursa: Filocalia Sfintelor Nevoințe ale Desăvârșirii, Volumul 1, 2008, Editura Humanitas( pag. 9 – Sfântul Antonie cel Mare)