„Am căzut în deznădejde. Am fost dezamăgit. Într-o zi m-am dus la biserică, am îngenuncheat în altar şi am început să mă rog cu lacrimi la Iisus. Rugăciunea mea avea şi un reproş: de ce întârzie Domnul şi nu împlineşte promisiunea Sa. Deodată am văzut cum în icoana vie a lui Iisus Hristos, Acesta Îşi întoarce faţa de la mine. Nu mă mai privea. M-am speriat. Nu puteam şi nu îndrăzneam să mă mai uit la icoană. Am ieşit din altar ca o pisică plouată. Am găsit Faptele Apostolilor. Am deschis cartea mecanic şi am citit primul fragment care mi-a căzut în ochi. Nu-mi aduc aminte exact, din păcate, care a fost textul citit, dar m-a impresionat pentru că îi mustra pe oamenii care nu au răbdare, se grăbesc şi nu aşteaptă ceasul în care Domnul va împlini în linişte promisiunea Sa. Acest text m-a impresionat într-un mod minunat. A dat în vileag nesăbuinţa şi obrăznicia mea, şi totodată a reasigurat promisiunea eliberării mele, care aşteptam cu atâta nerăbdare să se împlinească. Atunci m-am întors din nou în altar şi am văzut cu bucurie că Domnul mă priveşte iarăşi din icoană cu ochii lui luminoşi şi liniştiţi. Era o minune! Se apropia sfârşitul exilului meu în Turuhansk”.